Pseudoimaginatie. linie, linie, punct

m-am incaltat cu toate cele 800 de potcoave. mi-am scos paltonul de pe mine si am tras o gura zdravana de bautura. brrr. m-am scuturat si am plecat spre crama. cei mai multi ma priveau pe furis si isi fereau privirile cand ma uitam spre ei. ferm, driv ma indruma usurel, smucind din cand in cand hamul. stiam drumul pe dinafara. ii stiam reactiile, il anticipam. deodata, in dreapta mea am zarit-o pe ea. a rosit brusc. driv a zmucit hamul, facandu-ma sa scot acel nechezat scurt. ii placea la nebunie sa ma auda nechezand. ce-i drept, si mie imi placea. ea a plecat usor, pasind lin, dorind parca sa nu o auda nimeni. am ramas pentru o clipa pe loc, privindu-i spatele perfect, privind acele linii pe care as fi vrut sa le tot privesc continuu. driv a mai smucit odata hamul trezindu-ma. in spate, badaranul tipa deja "mai stai, gloaba?". nu am apucat sa il privesc in ochi, pentru ca a trecut prin dreapta tipand in gura mare ca nu il pot ajunge. deja fierbeam. asteptam de la driv un semn. nu l-a facut. cateodata driv ma surprindea, nu era el. ma rog... poate are si el gandurile lui...la urmatorul colt de strada trec usor in stanga badaranului oprit. hai, driv, hai, fa-o! badaranul scoate un urlet, apoi inca unul. il ignor, dar driv ma smuceste scurt. daaaaaa. imi leaga picioarele din spate si ma biciuieste scurt, atata doar cat sa scot acel tipat disperat. fac ochii mari si o vad pe ea. statea in fata mea, la 100 de metri, si radea enigmatic. parca isi dorea sa i-o platesc badaranului. brusc, face o pirueta si dispare intr-un nor de fum, tipand si facand galagie, amestecandu-se in multimea pestrita. il simt pe driv cum imi elibereaza picioarele si simt muscatura biciului. pornesc in galop spre multimea care parca statea pe loc. monstrul era inca in dreapta mea si urla cat il tineau puterile. bicul ma lovea din ce in ce mai tare dar nu mai conta. lui driv ii placea la nebunie sa vada ca nu il fac de rusine in situatii limita. facea parte din felul lui de a fi. las monstrul sa imi priveasca tatuajul de pe spate. dar nu reusesc pentru multa vreme. este iarasi langa mine. trece si mi-l arata pe al lui. driv parca a innebunit. ma duce mai aproape. din ce in ce mai aproape. clar in seara asta nu e el... ezit intr-un viraj si monstrul este prea aproape. prea aproepe ca sa il mai evit. deja imi inchipui usturimea provocata de copitele lui uriase pe fata mea. scot un tipat. driv ma biciuieste smucind hamul, apoi trage de ham in dreapta, franez. driv ma biciuieste scurt si imi arata de ce este in stare. trec usor de monstru. ii simt respiratia. simt ca nu mai poate. daaaa. tip triumfator in timp ce il depasesc. deodata ma blochez. calare pe monstru e driv. nuuuu.... nu ma tradaaaaa. tip si simt hamul smucindu-se. ma opresc, dar in continuare tip. in fata este ea, rosie ca focul, la intrarea in crama. driv ajunge si el si mostrul imi face complice cu ochiul. hei, frumoaso, las-o mai moale, abia ce ai iesit in oras. noaptea e mare. driv se apropie de cea care a descalecat de pe frumoasa rosie, care acum clipeste des din pleoape. din spatele meau apare si gear, exprimandu-si uimirea. inca mai poate driv, inca mai poate. oricum, parca masina asta te anticipeaza.
lasa, gear, ca nici a ta nu e de colea... ea e elean. ne-am cunoscut aseara, in curtea targului de carte veche. elean, el e gear, cel mai tare sofer de pe aici.
"hai octi, hai sa facem baita si apoi sa te scot la un suc. ne plimbam un pic si ne intoarcem acasa." cuvintele lui driv m-au facut sa tresar si sa imi revin din vis.
"da, cum sa nu. cum vrei tu, driv" ii raspund in gand. plecam spre crama. la primul colt, ea. rosie ca focul. pleaca de langa mine usor, pasind lin, dorind parca sa nu o auda nimeni.

Borduresti, la nord de Giurgiu

"...si pe urma regele m-a calcat usurel si a coborat in strada! era un copilas..." zise el mandru. "pai si bunicule, cum ai ajuns aici?"

"hai lasati galagia si treceti langa placile astea noi, ca vine acum gletiera si iar ajungeti la gunoi. m-am saturat de voi, va plangeti ca si cand ati fost mare branza."

"hai scoate-o si pe aia, ultima. ia uite frate, asta s-a conservat aici de zici ca e pusa ieri. nici nu zici ca are 30 de ani. de fapt toata strada asta e la fel. nou-nouta. se vede ca au stat numai boieri in zona. foarte tare. dorele, ne mai tii ma mult aici?"

nea gogu nu prea facea treaba ii placea doar sa stea cu gura pe ei. cand au aruncat-o pe fiica mea langa mine nu imi venea sa cred. ne revedeam dupa 40 de ani. arata inca bine. nici nu zici ca are 200 de copii.

"bunicule, cum ziceai ca am ajuns noi sa tinem impreuna placile astea?"

"pai, nepoate, mai intai au trecut unii in niste carute mari, si vorbeau ca ne vor strange pe toti, ca sa ii aduca pe aia noi in locul nostru. apoi, dupa 3 zile, nea gogu a pornit compresorul si le-a povestit pustilor sprijiniti in cozi ca tot el ne-a aranjat si domiciliul asta, si ca sincer lui chiar ii pare rau ca ne da afara, da' unu, sefu', i-a adus din china pe astia noi si ca trebuie ca sa mananca si gura lui o paine, cum ii place lu' gogu sa zica."

"tataie, alea sunt gipuri, habar nu ai! "

"bine, bine, tot carute sunt. asa. si pe urma gogu a pus mana pe dalta aia mare, pneumatica, si a inceput cu unchiu sasa, din capul strazii. eu am fost ultimul. ne-au urcat intr-un camion mare si ne-au dus in infern."

"hai mai baiete, arunca mai cu spor. bai frate, asta e decretel d-ala facut la norma, d-aia e asa puturos. da-mi sticla aia, ma, ce sofer esti tu daca toata ziua bei alcool. noroc ca e mare camionu', nu se rastoarna cu tine..."

"asa, spune bunicule"

"...acolo in infern sunt niste dinti mari, prinsi in falci puternice. doamne cum mai muscau din noi. fara mila, pana am ajund praf si pulbere. cand m-am trezit, eram deja amestecat cu tineret ca tine si o mana uriasa cosea sacul la gura. ne lipeam unul de altul ceva de speriat. asa am ajuns aici, praf pentru lipit faianta de perete."

"hai gata. ati palavragit destul. galeata s-a umplut. vin peste voi......"

"nea gogule, ce-are bre bordurile astea? de ce nu mai e bune, ca e ca noi. ai zice matale ca au 40 de ani? puse de comunisti. nici tata nu i-a prins pe aia de le-au pus, pe dej ala. astie le scoate acu si pune granit d-ala de china. tare primaru' asta ca nu il prinde nimeni si nu ii face nimeni nimic. io vreau ca mircica sa se faca primar, bre, cand s-o face mare. ca e misto, ai bani si masini de care vrei."

"se face pe pizda ma-sii. hai bai dorele, ca numai gura e de tine. e bune bordurili, ce are, da' daca ala le-a cumparat, ne bucuram, ca am dat si noi bani, ca si noi platim impozite, nu? hai sa le incarcam si sa le ducem la macinat, ca are lumea nevoie sa puna faiante si gresii si nu are din ce sa faca prafu'. costica, baga mare, tata."

Teoria pantalonului larg si a gandirii stramte

Cititorule, inante sa critici parcurge cu atentie textul ce urmeaza! O carte nu se judeca dupa coperti asa cum articolul de fata nu se judeca dupa titlu, ci dupa continut. E vorba de cateva sesizari dupa o lunga si directa observatie a atitudinii unor semeni de-ai nostri. Ceea ce se vroia a fi un articol sarcastic a devenit unul pe cat se poate de serios si plin de talc. Desi are nuanta unui atac la persoana el nu este decat o opinie. Lectura cat mai atenta si placuta!

Nu sunt multi cei care cunosc povestea pantalonilor largi, cu renumitul si mult criticatul lor tur. E interesanta si pe alocuri pilduitoare.

Negrii au suferit mult din cauza prejudecatilor si a urei rasiale, de la exploatarea inumana pana la amplificarea celor mai mici greseli si pedepsirea aspra si nedreapta pe care au suferit-o in trecut; ba chiar si astazi se mai aplica un astfel de tratament. Asa se face ca acestia aveau inchisori special amenajate cu o politica spartana. Cei inchisi aici aveau de indurat munci silnice si pedepse crunte. Ajunsi la limita disperarii, multi dintre ei se spanzurau in celule cu bretelele de la pantaloni. Astfel de incidente se intamplau sistematic. In consecinta, conducerile inchisorilor au hotarat sa nu li se mai dea bretele, iar pantalonii aveau de acum turul lasat. In spirit de solidaritate pentru fratii lor inchisi, dar si ca forma de protest impotriva regimului auster si injust, cei ce erau in libertate au inceput sa poarte pantalonii intr-o maniera asemanatoare. In timp, ei au devenit un fel de uniforma a soldatilor miscarii hip-hop, dar in prezent, constat din ce in ce mai mult ca au devenit o moda, ceva ce e privit ca tinand strict de imagine, o buna vestimentatie pentru a atrage fetele vesele. Only shit!!!

Tinereii cu personalitatea in rate, care ziua sunt “underi”, iar noaptea se unduiesc pe boxa din club dupa ritmurile gretoase ale manelelor promovate abuziv, nu fac altceva decat sa defaimeze si sa prejudicieze, in general miscarea hip-hop autohtona, si in special pe cei care o sustin, fie ca doar asculta, canta ori sunt aleargati de politie pentru ca arta urbana nu este apreciata.

Vorbind de cultura geniala si de lexicul acestor mari fuckeri ce cred ca hip-hop-ul se rezuma la cateva trupe consacrate, fara insa a le cunoaste evolutia si lupta pe care au dus-o pana ce si-au castigat bine-meritata titulatura de “trupa de mainstream”, nu poti auzi decat un bombastic “yeeeeaah” ori un ridicol “yo”, indiferent de contextul in care se afla. E un fel de tic verbal care se alatura unor sintagme extra-patetice foarte des uzitate, gen: “Ce faci fetele?” ori “Moaaarfa bai!!”, si sa nu uitam de clasicele cuvinte folosite cu o turatie de 20 de ori pe minut: “p**a” si “cacat”.

Mergand pe firul psihologiei, ultimul cuvant amintit sintetizeaza valoarea lor ca oameni intr-o societate, un fel de exteriorizare a respectului de sine venita din subconstientul lor. Si totul nu ar fi chiar atat de deranjant daca acestia ar avea un miraculos si rarisim moment de luciditate si ar exclama privindu-se intr-o oglinda: “Moama, nu stiam cat sunt de penibil!”. Insa asa ceva nu prea se intampla si ar fi bine sa ma parchez din nou pe Terra si sa nu mai visez la o sclipire morala din partea lor.

Fara echivoc, orizontul acestora de cunoastere e la fel de inchis ca si carcasa cd-ului propaspat piratat din nesimtire, prostie si/sau inconstienta, imbracate frumos de pretextul “lipsei banilor”. Dar acum imi permit sa spun ca daca ai posibilitatea materiala sa fii conectat la internet si implicit sa descarci melodii peste melodii pe care le gasesti si la un magazin de specialitate si la taraba la care vinde nenea Gigel de la scara B, atunci nu ai tu oare cativa lei din astia mai grei sa-ti cumperi muzica in original? Ba da! Dar e mult mai simplu asa. “De ce sa ma gandsc oare daca ii afectez aluia care imi incanta mie auzul, evolutia profesionala?”. O mentalitate proasta si, din pacate, adanc inradacinata, cu minime posibiltati de schimbare.

O ultima chestiune, ce incoroneaza totul: nu o pereche de baggy pants si niste casti te fac raper. Puterea mentala, capacitatea de a filtra si intelege mesajul transmis, asta este esenta! Hip-hop-ul este inainte de orice o stare de spirit si un mod de viata.

Daca, din intamplare, te-ai regasit in randurile de mai sus si acestea nu ti-au trezit constiinta de mult adormita, asculta aici: Stai jos si schimba domeniul muzical cat mai repede posibil! Iar daca ai colegi, amici ori cunoscuti care se incadereaza in tiparul prezentat, recomanda-le articolul si poate ca se va schimba ceva in lumea lor.

Cititorule, a venit vremea sa iti multumesc pentru ca ai avut rabdare si ca ai lecturat cele ce am scris. Acum, Tu esti in masura sa tragi o concluzie, in baza cugetarilor de mai sus si a propriilor viziuni. Cine stie, poate optica noastra e diferita sau poate e mult mai asemanatoare decat credeai la inceput…

Fie ca esti sau nu de acord cu mine am un lucru complicat de simplu sa-ti spun: Pace!

Sursa: email.

Multumesc si te rog

cred ca multumesc si te rog au plecat din tara. nu i-am mai vazut de vreo 5 ani. inainte, cand ieseam pe strada ii vedeam mereu, impreuna, fericiti, mergeau mana in mana si cantau, veseli. acum nu mai sunt de gasit. in lipsa lor lucrurile merg foarte greu. adica, inainte il vedeam pe multumesc cand intram in magazine si deschideam usa unei tinere, care impingea un carucior de bebelic. cu bebelic cu tot in el. dupa ei, iesea din magazin multumesc topaind strengareste. masina din fata vireaza brusc la dreapta, trezindu-ma. vecinul de trafic e luat prin surprindere si franeaza violent, evitand impactul cu masina din fata mea, care acum este in fata lui. inainte, era altfel. te rog semnaliza in locul tau, astepta, se baga el primul si te dirija, ca sa nu jenezi pe nimeni, apoi multumesc aprindea luminile de avarie pentru 2 secunde si ridica manuta dreapta. toate mergeau ca pe roate. acum, e mai greu. ce-i drept, parca i-am vazut in februarie la paris, pe bulevardul ala, champs-elysées. erau la shopping. bine, poate i-am confundat, desi nu cred, pentru ca ii stiu foarte bine, o vreme am stat cu ei in camin, apoi mergeam cu acelasi autobuz. mancam la aceleasi restaurante, intram la aceleasi cinematografe, dupa facultate mergeam impreuna peste tot, in concedii, in delegatii, la moieciu, la niste cunostinte de-ale lor. mai ales ca ioana ii stia si ea. stateau in aceeasi banca la litere, la seminarul de LRC. i-am mai zarit in iarna prin germania. acolo cica si-au luat casa, cetatenie, tot. ca de fapt, parintii lor erau de acolo. eu nu cred! acum doar vorbesc despre ei oricand am ocazia. am fotografii cu ei si noi, la munte, din 2001 si de la mare, din 2000. le port cu mine, ca sa nu ii uit, cumva. bine, teoretic nu am cum, ii stiu de mici. am copilarit impreuna. cand am drum, trec pe la fosta lor casa. sta altcineva acolo. familia p@#a mea. si au o groaza de copii, nu stiu cum se descurca, zau. am auzit ca ii mai ajuta lumea. din ce in ce mai multa lume. din pacate. ajung la birou si deschid mailul. mi-a scris te rog, zicea ca vor sa se intoarca in tara. a nascut multumesc un baietel. l-au botezat zambet. zicea ca nu mai pleaca nicaieri fara el. i-am zis ca abia ii astept, desi nu stiu unde vor sta. bine, cred ca ii iau la mine, ca odinioara. daca vrei, pot sta si la tine. si, daca mai ai prieteni, care frecventeaza familia aia cu multi copii, si vor sa ii primeasca, multumesc face cele mai bune prajituri, sa stii.

Trafic greu...

nu stiu ce sa fac... as lasa masina de serviciu la serviciu... mda... doar de aia se cheama "de serviciu". n-as mai lua-o acasa. o incui langa sediu si plec cu metroul. dar daca nu gasesc loc langa sediu... ma rog... nu pateste nimic, e asigurata, la o adica. m-am saturat sa stau, la propriu, 2 ore in trafic. m-am saturat de conducatori auto care intra in intersectii desi este evident ca nu trec de ele. si raman acolo, pe verdele celor din dreapta. ii claxonezi si ei iti arata obrazul. ba, mai mult, dau geamul jos si striga la tine "de ce pula mea claxonezi, ma, ca fraieru', crezi ca daca claxonezi treci mai repede? unde sa ma duc, nu vezi ca e blocata intersectia?". da, intr-adevar, e blocata pentru ca ai iesit tu in ea fara sa te gandesti ca ramai in mijlocul ei... ca prostul...dar, pana mea, ai bmw tunat, ai q7 alb, ai mercedes si lant de aur la gat. ce-ti mai trebuie bun simt. nu mai e trendy sa ai bun simt! m-am saturat de militieni care incurca intersectii ca cea de la lujerului, realizeaza ca nu mai fac fata si pleaca miseleste spre motocicleta, se urca pe ea si dispar. "lasa, ca se descurca ei... ". m-am saturat de conducatorii auto bolnavi de hipercorectitudine... de exemplu, se apropie de semafor. nu este intersectie, doar un semafor "de trecere" ca cele din militari. culoarea se schimba din verde in galben EXACT in momentul in care ei ajung in dreptul stalpului. tu, ca romanu, mergi cu 60 in spatele lui la 3 metri, si el, care vorbeste la telefon cu stanga si fumeaza cu dreapta, trage frate o frana de aia de intoarce capete pe trotuar, lasand dare pana la mijlocul trecerii de pietoni. tu franezi "blana", faci o eschiva, daca mai apuci si ai unde, ala din spatele tau e in vrie, ca nu se astepta sa te opresti la 3 metri de semafor, ajungi langa hipercorectul din fata ta, dai geamul jos si injuri. ea, fireste, este o ea, arunca tigara pe jos pe geam, si raspunde senina "altadata sa pastrezi distanta, asa cum ai invatat in scoala!"...pfoooaaa... are dreptate, asa e, dar s-ar putea ca maine, in locul meu, sa fie un FH480 de la volvo, cu 42 de tone de piatra in el... asa ca draga mea, daca se face galben in clipa in care treci pe langa semafor, go for it, gibt es gas, calc-o. legea zice ca poti trece "daca nu poti opri in siguranta". aaa, puteai opri in siguranta.... ok, parerea ta, caci ala de isi pune numar de germania cu numele lui, DOREL, pe geamul FH-ului are alta optica...... asa ca las masina la birou si merg cu metroul. succes. adevarul e ca m-am cam saturat de romania. tu nu? hai, drumuri bune, colega!

mocoFAN CURier

B 08 XUL. daca va intalniti cu dacia break alba, veche, in trafic, sa ii transmiteti conducatorului auto toate urarile de bine. este o masina de la o firma de curierat. nu semnalizeaza, merge pe mijlocul strazii, nu te lasa sa il depasesti ca sa eviti un bou, in fine, sofer de bucuresti. deci, domnilor directori si sefi de parc auto, aveti grija pe cine angajati sa va conduca masinile.

Banc

O fetita se duce la un magazin de animale si intreaba "Va log, aveti iepulasi dlagalasi ?".

Inima vanzatorului se topeste brusc. Se aseaza pe vine, langa fetita, si o intreaba "Vlei un iepulas dlagalas alb, sau unul dlagalas moale si neglu si pufos ? Sau poate pe cel dlagalas si maloniu de acolo?".

Fetita se inroseste, se leagana putin pe calcaie, isi pune manutele pe genunchi, se apleaca in fata si raspunde in soapta.......
“Cled ca pe pitonul meu il doale in cul de cale.....".

432

vineri am fost la 432. adica la film, la 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. daca in perioada '85-'89 aveati peste 16 ani, veti fi socati, veti plange. daca in perioada mai sus amintita ati facut vreo intrerupere de sarcina, veti sti despre ce este filmul, veti fi socati, veti plange. daca in '89 erati o sarcina nedorita si mama voastra nu a avut curaj sau bani, veti rade la acest film, remarcand matizul galben de pe o strada, in spatele actritei principale, atunci cand ea asteapta sa se intalneasca cu Domnul Bebe, si e gata-gata sa o calce salvarea aia veche.....

Filmul m-a miscat, si mai ales pe ioana si pe adina. altfel, de exceptie. bravo, domnule, ati vazut ca se poate?

Grecia

la inceputul lunii septembrie am

fost in vacanta la greci. mai precis pe insula thassos. excelent. de vis. este inca o insula pe care nu foarte multi romani au descoperit-o, curata, linistita, pe alocuri salbatica. in ciuda tuturor sfaturilor si avertizmentelor, plecam prin bulgaria. prin sofia. nu prin nova zagora-stara zagora. nu, nene, aleg sa ocolec 200 km dar sa merg pe autostrazi. ei chiar au, la un moment dat, autostrazi, nu A1, A2, ci autostrazi. un fel de DN1 intre ploiesti si comarnic, dar fara sa treaca prin sate. viteza, de croaziera. 130-140 km/h. legal 100. 60 prin unele locuri. din cauza de lucrari. au bulgari nene niste tuneluri, land tunnel, vorba lor, luminate ca pasajul marasesti si lungi cam de 3 ori pasajul unirii. din bucuresti. drumul excelent, dupa ce depasesti sofia, dar plin de gabori. sau, ma rog, politai. de fapt ei sunt pandari. adica stau la panda. stau ei cu radarele alea ale lor antice si hopa! te opresc si iti zic o viteza, asa, la oha, ca sa le dai si lor un 10 euro acolo. trecem fara probleme. multumesc pe aceata cale soferilor bulgari. la greci, alta lume. borduri de marmura....asa ca adriean e mic copil...ma rog, marmura si granitul la greci creste peste tot. efectiv peste tot. pe insula, neoficial, e drink and drive. neoficial. oficial e, vorba lui stelios, . asa ca m-am simtit bine. un mythos la 60 km, asa a fost intelegerea. faceam pe zi cam 120 km. calculati voi. bine, seara mai bagam ceva tsipuro sau, bleah!, ouzo! astea doua e mentolatele la ei. un fel de tuica de menta, dar cu menta adaugata in plus. pe insula, specialitatea lor este fructa de mare. caracatita,sepie, creveti, crabi. la gratar, la tigaie, crud, fript cu sos, fara..... si carnea de ied. totul are inclus garnitura. cartofi prajiti, aurii, multi si gustosi. noi nu am stiut si am cerut ca la city grill, cartofi prajiti separat. elio, insa, a stiut, si la el in taverna, in prima zi, ne-a adus mancarea fara cartofii comandati separat. ne-a invatat sa nu mai cerem decat la octopus cartofi, restul are 'included'. la intoarcere, am urmat acelasi drum. keramoti, kavala, kulata, sofia, ruse, giurgiu, bucuresti. la intrare in bulgaria, coada la vama. de ce nu stiu. ceea ce stiu e ca cetatenii din masinile cu numere de bulgaria treceau fara control. noi nu. asa ca stam 10 minute la coada si trecem si noi. 20 metri in tara vecina si prietena, un functionar ne trege pe dreapta. 'chitanta', zice, si dispare in spatele unui geam. eu, care aveam 'chitanta' valabila nu cobor, pun avariile si astept dupa 10 minute de intrebari interioare si exterioare (alex si elke nu stiau ce am facut, ioana imi zicea sa fiu calm) cobor la functionartata si il intreb in engleza ce vrea. de dupa geamtata imi zice in romana: "5 euro". "pentru?" zic eu. "5 euro" insista bulgartata. ma rog, il injur in romana, spre deliciul colegilor de coada, care erau in exclusivitate romani sii ii arat prbrizul, cu chitanta. o cere, o aduc, numara zilele ramase si imi zice "go". il mai injur odata, il fac labagiu pentru alex si plec. de ce nu ma lasa sa trec pe barba mea, fara sa mai stau acolo? daca vreau rovinieta, ma opresc si iau, daca am una, sau nu vreau pentru ca sunt jmeker, lasa-ma frate bulgaroi sa trec. dar, deh!, ceafa lata. merg in spatele masinilor de bulgaria. dupa audi nu ma pot tine, la ce viteza ating astia, raman si fara masina la un control. urmaresc pasaturi si mondeo. unde franeaza ei franez si eu. asa scap de 7 radare. apoi, ca desteptul, depasesc coloana in tunel si la iesire, stop, radar control. cucumber guy in mijlocul strazii. opresc pe dreapta, pun 10 euro in acte si cobor la el. "radar control, trafficna radar speed. auto documenta, please". bai frate, te relaxezi? "check document, i am in a hurry" ii zic. asta nimic. "geoooorgeeee, roman esti? limitna sase zeci, avut senta patru" ma, acuma baiatu' cam avea dreptate. pe la 160 incepusem sa franez, deci o cam mierlisem. eu stiam ca ei spun o viteza asa, cu 30-40 mai mare, ca sa iti ia banu'. ii mai spun sa mai verifice odata actele, asta se uita la aia 10 euro si rade. "ne, ne, ne, george, ne". imi arata pe o carte viteza mea: 104 km/h - 150 leva. adica 81 euro. bai prietene, asa mai stam de vorba, deci 104 aveam. buuuun. ii zic ca sunt din giurgiu, stii tu, giurgiu ruse, podul peste dunare, asta nimic. "george, doi zeci euro ok, if no, amenda radar control." bine ceafa-lata, bine. mai scot 10 euro, intinde mana dupa ei, dar eu tin puternic de ei si il intreb "next colegue, next radar control?". rade bulgaroiu si strange banii in pumn, apoi imi spune ca la un kilometru dupa al treilea tunel e radar. asa a fost. scap si de asta, apoi jur sa ma tin dupa pretenarii furaciosi de masini. ajung cu bine la giurgiu, trecem pe la parinti, apoi incalecam pe cai si plecam acasa, incantati de ce saptamana petrecusem.

deci, in concluzie, bai stoichicove, go home frate, ca sunteti mai fomisti ca militienii nostri.

Politia e militie....

ieri am fost la restaurantul suedez de la marginea nordica a orasului in care locuiesc. restaurantul ala care are un muzeu al mobilei sub el. ma rog, unii zic ca e magazin, dar eu cred ca este muzeu. lume multa, pestrita, umbla unii dupa altii, strigand la copii, intr-un pelerinaj indicat de niste sageti mari negre intinse pe podelele gri. deci, muzeu. am mancat bine. adica m-am saturat si a fost destul de ieftin. 30,5 lei pentru 2 persoane, main dish plus suc si desert. foret noire. sucul e la discretie, iti platesti un pahar si il reumpli de cate ori ai nevoie. romanii am observat ca au nevoie in medie de 3 ori. am plecat de acolo spre casa printr-un trafic mediu, ca de sambata dupa-amiaza. nu am mai avut timp si rabdare sa mai mergem in nicio vizita, asa ca hotaram sa ii sunam pe toti si sa le spunem. ca stam acasa. drumul spre blocul nostru traverseaza doua strazi cu sens unic, pline de gropi si masini parcate pe stanga si dreapta, astfel incat te strecori destul de greu. aseara, o masina cu insemnele militiei actuale venea din sens opus... am incercat sa ma opresc si i-am facut semn agentului ca il las sa treaca primul, deh, e militian.... el mi-a intors semnul, a dat o faza lunga si mi-a facut loc sa trec. cum aveam geamul deschis, i-am strecurat un "esti pe contrasens" si am trecut mai departe. cum avea geamul deschis, a auzit. fac dreapta pe cel de-al doilea sens unic, pe langa piata, si opresc pe dreapta ca sa ii cumpar ioanei struguri si piersici. cer un ciorchine alb si 3 piersici si astept sa imi cantareasca sorin fructele. aud un claxon scurt si pe cineva care striga in directia mea ca nu am oprit masina gresit. stiind ca nu mi se intampla, ma uit in directia masinii. surpriza: maisna militiei era oprita in spatele masini mele si agentul cobora. spre mine. ioana ma strange de mana si ma intreaba daca am facut ceva gresit. ii raspund ca nu si platesc 7,4 lei. lui sorin, cel de la aprozar. "ziceai ca e contrasens si nici nu e. eu merg pe aici de multi ani" imi transmite cordial si diplomat agentul, un buratino de 2 clase. mirat ii zic ca este o sageata de ocolire acolo, care ii indica sensul. "ba nu e", continua amicul. ii spun ca este, sa mearga sa se uite iar el imi raspunde ca nu este. ioana ma strange mai tare de mana si imi spune sa il las, ca avem treaba acasa. nu aveam, dar asa este ea, concilianta. prietenii stiu de ce... il invit pe agent sa mergem impreuna, accepta dar ioana nu ma lasa. buratino imi vorbeste la a doua singular. eu la a doua plural si il corectez. nu se lasa si continua. cedez. buratino se indreapta spre masina, satisfacut. pleaca, spunandu-i colegei, pe care dorea sa o impresioneze, ca sunt fraier. plec si eu acasa. ioana mai mirata decat mine, intreaba ce a vrut. nu stiu ce sa ii raspund. dar ii explic ca in loc sa mearga spre un loc in care o batrana ramane fara banii de paine, in holul blocului, el a preferat sa ocoleaca doi kilometri si sa vina dupa mine, sa ma certe. sau, ma rog, a intrat pe cealalt contrasens si a ocolit numai 124 de metri. asadar, dragi infractori, stati linistiti. politia e militie.

Femeile au nevoie de protectie, tandrete si pula.

”Recomandare - Continut explicit. Celor pudibonzi si pretiosi le recomand in lectura inlocuirea cuvantului "pula" cu cuvantul "floare". Sensul va ramane neschimbat. Va multumesc. Nu voi tolera comentarii cu acelasi continut. Decenta pls.

Femeile au nevoie de protectie, tandrete si pula.Barbatii stiu asta dar sunt convinsi ca pula le poate inlocui pe primele doua. Ei nu stiu ca pula este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii. Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti, invingatori, virili si lipsiti de nuante.Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati.Nici macar nu il putem mima.Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este: O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are pula mai mare? Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient, invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire. Ce are cheliosul ala cu burta in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? O pula mai mare? Nu, frate, are mai multi bani! vine invariabil etrnul raspuns. Asa e, de multe ori,zicem si noi. Dar nu despre acele femei si barbati vorbim noi. Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat fizic, trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune. Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza este mereu prezent gata oricand sa intinda un brat nu foarte puternic dar mereu oportun.Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea priveste absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la pula care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns...El, tinar carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului.Ca doar depune toate eforturile.Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj.Vor ajunge in curand la munte.Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.Femeile au nevoie de protectie si tandrete.Femeile renunta cel mai usor la pula.Barbatii renunta la tandrete si protectie.Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor .Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung cei intelepti si rabdatori.Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam Si zambeste ca in prima zi.E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului.Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac...Pe buza paharului este zahar...”

tudor chirila

Plusuri şi minusuri provinciale (Dilema Veche)

pentru intregul articol, faceti clic pe

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=185&cmd=articol&id=6451

Plusuri şi minusuri provinciale (Dilema Veche)

Ce are în plus provincia faţă de Capitală? Ce-i lipseşte?

„Viaţa are un alt ritm, deloc alert“

Acul vitezometrului încetase să se mai mişte, de minute bune, şi îmi arăta obsesiv partea dreaptă a drumului, parte pe care se derula un film foarte cunoscut atît mie, cît şi Ioanei. Tamango spunea la radio de ce s-ar duce pe litoral în Bulgaria. Fără să ne dăm seama, intrăm în oraşul natal, oraş în care fugim la fiecare sfîrşit de săptămînă. Inevitabil îmi vin în minte toate locurile pe lîngă care trecem pînă la casa părinţilor noştri. În oraşul de provincie, cu numai trei semafoare şi un singur bulevard care se termină în port, la mai puţin de un kilometru de bulgari, viaţa are un alt ritm, deloc alert. Am crescut pe malul lacurilor, aflate cu zecile în judeţ. Am crescut făcînd plajă pe Groapă. Groapa de Cenuşă, un lac artificial, dezafectat. Am crescut într-un cartier de case – copilul din mine nu a cunoscut asfaltul pînă la 6 ani, străzile pe care ne jucam fiind acoperite cu pietriş. Cele bune. Am crescut în livezi, am alergat pe hectare întregi plantate cu viţă-de-vie, acolo unde făceam cazemate. Am crescut în liniştea nopţilor de vară, departe de maşini, motociclete şi blocuri în construcţie, macarale şi excavatoare. Ioana îşi fixează centura şi îmi aminteşte că la 8 ne întîlnim cu Marius la Motoare. Deci trebuie să îmi reintru în ritm. Fără să ne dăm seama, ieşim din orăşelul natal. Ne întoarcem în Capitală, locul de unde se dă ora fixă, locul care ne-a adoptat atunci cînd am vrut să venim la facultate. Apoi ne-a oferit o casă. Şi nu am mai plecat înapoi. Acum îmi plac aglomeraţia, cele 19 semafoare la care stau de cîte patru ori, în drum spre serviciu, ambulanţa care trece în fiecare dimineaţă, parcă, prin sufrageria noastră de la etajul şapte al blocului de lîngă Cora, cele 400 de restaurante în care ne întîlnim cu prietenii, stadionul din Ghencea, Lacul Morii, Magheru, Mall-ul cu 100 de săli de cinema, Nottara, furnicarul în care mă pierd în fiecare zi. Acul vitezometrului încetase să se mai mişte de minute bune şi îmi arăta obsesiv partea dreaptă a drumului, parte pe care se derula un film foarte cunoscut atît mie, cît şi Ioanei…

Hai, Tomi, hai....

www.redbullxalps.com

prietenii stiu de ce...

traim in romania. aude cineva?

ceva normal si la ordinea zilei la romani...bauturi alcoolice, viteza mai mare decat cea legala, mult mai mare, permis suspendat, 11 persoane intr-o singura masina, pile la politie, ne doare-n pix, altadata o facem si mai lata, sa moara capra vecinului, romanisme, romanes, vile peste vile, masini de care nu se expun nici la saloanele internationale auto, marmura pe post de poteca in gradina de cartofi, robinete din aur masiv, "cetateni" rromi pe litoral cu burti si lanturi din "metale grele" groase ca pe mana, injuraturi, manele, legea junglei, ne violam copiii, femeile si batranele, ne omoram vecinii, prietenii, fratii, parintii si copiii, furam coresondenta vecinilor sa aflam ce le mai fac rudele, "uitam" sa platim intretinerea si gazele, bagam in priza tot ce poate fi bagat intr-o priza, o "ardem" cu nevestele celor mai buni amici, iar ale noastre cu cei mai buni prieteni, mancam pateu cu botulism, bagam cuie in paine si o scoatem la vanzare, noi nu ne vindem tara, vindem toata europa, ne vindem intre noi, ne vinde mona musca si altii, alegem politicienii dupa zambetul lor, cand unii dintre ei mai gresesc si fac cate ceva bun ii injuram de-i "rupem", nu scoatem bilet la transportul in comun ca "ce pizda masii", parcam unde scrie "oprirea interzisa" si aprindem avariile, suferim de tzoale "de firma", vrem salarii europene dar nu si sa muncim, ne-ar placea sa castigam la 6/49, pronosport, table, barbut si ce este cel mai interesant traim in romania si se pare ca asta ne ocupa tot timpul cum ar spune moderatorul unei emisiuni cunoscute deja dar prea putin inteleasa de unii si urata de altii... simte cineva un gust amar? si daca da, ce e de facut? o alta revolutie? la ce bun sa faci revolutie? ca s-o fure altii? zau asa!

Sursa: e-mail.

Azi. Sau prima zi

Astazi este ziua in care m-am hotarat si am actionat. astazi am implinit 90 de zile de cand m-am sinucis. moral. pentru a renaste...