Pseudoimaginatie. linie, linie, punct

m-am incaltat cu toate cele 800 de potcoave. mi-am scos paltonul de pe mine si am tras o gura zdravana de bautura. brrr. m-am scuturat si am plecat spre crama. cei mai multi ma priveau pe furis si isi fereau privirile cand ma uitam spre ei. ferm, driv ma indruma usurel, smucind din cand in cand hamul. stiam drumul pe dinafara. ii stiam reactiile, il anticipam. deodata, in dreapta mea am zarit-o pe ea. a rosit brusc. driv a zmucit hamul, facandu-ma sa scot acel nechezat scurt. ii placea la nebunie sa ma auda nechezand. ce-i drept, si mie imi placea. ea a plecat usor, pasind lin, dorind parca sa nu o auda nimeni. am ramas pentru o clipa pe loc, privindu-i spatele perfect, privind acele linii pe care as fi vrut sa le tot privesc continuu. driv a mai smucit odata hamul trezindu-ma. in spate, badaranul tipa deja "mai stai, gloaba?". nu am apucat sa il privesc in ochi, pentru ca a trecut prin dreapta tipand in gura mare ca nu il pot ajunge. deja fierbeam. asteptam de la driv un semn. nu l-a facut. cateodata driv ma surprindea, nu era el. ma rog... poate are si el gandurile lui...la urmatorul colt de strada trec usor in stanga badaranului oprit. hai, driv, hai, fa-o! badaranul scoate un urlet, apoi inca unul. il ignor, dar driv ma smuceste scurt. daaaaaa. imi leaga picioarele din spate si ma biciuieste scurt, atata doar cat sa scot acel tipat disperat. fac ochii mari si o vad pe ea. statea in fata mea, la 100 de metri, si radea enigmatic. parca isi dorea sa i-o platesc badaranului. brusc, face o pirueta si dispare intr-un nor de fum, tipand si facand galagie, amestecandu-se in multimea pestrita. il simt pe driv cum imi elibereaza picioarele si simt muscatura biciului. pornesc in galop spre multimea care parca statea pe loc. monstrul era inca in dreapta mea si urla cat il tineau puterile. bicul ma lovea din ce in ce mai tare dar nu mai conta. lui driv ii placea la nebunie sa vada ca nu il fac de rusine in situatii limita. facea parte din felul lui de a fi. las monstrul sa imi priveasca tatuajul de pe spate. dar nu reusesc pentru multa vreme. este iarasi langa mine. trece si mi-l arata pe al lui. driv parca a innebunit. ma duce mai aproape. din ce in ce mai aproape. clar in seara asta nu e el... ezit intr-un viraj si monstrul este prea aproape. prea aproepe ca sa il mai evit. deja imi inchipui usturimea provocata de copitele lui uriase pe fata mea. scot un tipat. driv ma biciuieste smucind hamul, apoi trage de ham in dreapta, franez. driv ma biciuieste scurt si imi arata de ce este in stare. trec usor de monstru. ii simt respiratia. simt ca nu mai poate. daaaa. tip triumfator in timp ce il depasesc. deodata ma blochez. calare pe monstru e driv. nuuuu.... nu ma tradaaaaa. tip si simt hamul smucindu-se. ma opresc, dar in continuare tip. in fata este ea, rosie ca focul, la intrarea in crama. driv ajunge si el si mostrul imi face complice cu ochiul. hei, frumoaso, las-o mai moale, abia ce ai iesit in oras. noaptea e mare. driv se apropie de cea care a descalecat de pe frumoasa rosie, care acum clipeste des din pleoape. din spatele meau apare si gear, exprimandu-si uimirea. inca mai poate driv, inca mai poate. oricum, parca masina asta te anticipeaza.
lasa, gear, ca nici a ta nu e de colea... ea e elean. ne-am cunoscut aseara, in curtea targului de carte veche. elean, el e gear, cel mai tare sofer de pe aici.
"hai octi, hai sa facem baita si apoi sa te scot la un suc. ne plimbam un pic si ne intoarcem acasa." cuvintele lui driv m-au facut sa tresar si sa imi revin din vis.
"da, cum sa nu. cum vrei tu, driv" ii raspund in gand. plecam spre crama. la primul colt, ea. rosie ca focul. pleaca de langa mine usor, pasind lin, dorind parca sa nu o auda nimeni.