am luat, mai deunazi, o leapsa. adica o conita mi-a zis sa scriu despre Mos Craciun, asa cum imi aduc eu aminte din copilarie.
astfel, am sa va descriu un fragment, asa cum mi-l reamintesc acum, din pregatirea serbarii de Craciun, 1983.
bine, nu am cum sa uit vreodata episodul cu pricina.
cum iesi de pe fundatura caisului si treci de calianu, ajungi in drumul stanesti. mai mergi pana la sosea, faci la dreapta, treci de pipera, treci de dorobanţu, treci de izabela si ajungi la gâscanu. te uiti printre sipcile de la gard la cei doi cai apocaliptici ca dimensiuni, te scuturi ca si cum te feresti sa nu te urmareasca si continui alergarea spre gradinita. ajungi la intersectia cu cocorului, faci la dreapta si gata, la numarul doi e gradinita.
anul acela eram la grupa mijlocie, la tovarasa Mariana. Marian era la tovarasa Adriana, grupa mica. in grupa mea cativa copii, intaratati de cei de la grupa mare, in frunte cu Bogdan, spuneau in gura mare ca nu exista Mos Gerila. se apropia Serbarea si cu totii ne straduiam sa fim cat mai cuminti.
vine fratimiu Marian la mine si imi zice: auzi, chiar nu exista mos Gerila? sincer, eu cred ca exista.
cum sa nu existe, ma, cine ti-a zis?
pai Silviu si cu Dalina.
exista, o sa vezi, ca mi-a zis tovarasa Mariana ca vine la serbare, du-te si repeta rolul.
a plecat satisfacut de raspuns. abia asteptam sa plece, ca sa merg mai departe cu misiunea ce mi-o incredintase tovarasa. sa ma costumez in mos Gerila la serbare si sa impart daruri.
imi stiam replicile, cunosteam scena, ceea ce era un privilegiu, doar, deh, eram mos Gerila.
Gigi, imi zice tovarasa, mos Gerila nu cred ca exista, dar, ca sa nu ii suparam pe astia mai mici, te imbraci tu in mos si le dai cadouri, bine?
desi aveam banuielile mele in ceea ce priveste existenta, dupa ce cu un an inainte tata iesise de sub brad intr-un picior, pufnind si cu un pumn de piuneze adunate de pe jos, ma indarjeam sa cred ca exista, desi eu eram dupa perdea, imbracat cu o barba alba de vata si un costum rosu, cu un sac imens pe o sanie.
ascult ultimele replici ale lui Marian, si intru garbovit pe scena, cu sania dupa mine, in aplauzele celor 30 de copii.
incep sa impart jucarii copiilor care erau foarte speriati. de mos Gerila. nici cei care instigau mai devreme nu mai erau atat de galagiosi. acum erau mirati si dezamagiti de vorbele celor de la grupa mare. Marian se uita in sala si striga spre mama intreband-o unde sunt eu, de ce nu sunt sa imi iau punga cu jucarii. mai ca ma bufnea rasul. incepusem sa transpir si sa ma ia cu lesin sub barba. m-au trezit vorbele tovei:
foarte bine copii, ati interpretat foarte bine, si tu Gigi, poti sa iti scoti barba si masca de mos Gerila pentru ca Mosul este aici, dupa usa, gata sa va imparta jucarii. i-a placut foarte mult cum ati cantat si mi-a spus ca mosul cel mic de pe scena seamana cu el, cand era la gradinita.
mi-a picat fata, la propriu, cand am vazut un mos in carne si oase, imbracat ca mine, cu barba alba, sanie si sac autentice. linistea era apasatoare. un zambet imi inghetase pe fata.
dupa zece ani mi-am dat seama, uitandu-ma la pozele de atunci, ca din sala lipsea tanti Tudorita, femeia de serviciu...
dragilor, dau mai departe leapsa pentru Micutzu, Georgiana si Andrei. concursul Scrisoare de la Mos Craciun este in desfasurare si asteapta povestile voastre.
piua. prietenii stiu de ce...
