au trecut 6 luni de cand nu am mai baut vinul de dinainte. de dinainte de botezul Sarei. de fapt, a trecut cam un an si jumatate de cand beau vin. si nicio picatura de bere. am considerat ca e mai bine asa, ca este o noua etapa si o treapta mai sus. am trecut prin aproape toate produsele tarilor prietene si mai mult sau mai putin vecine. am invatat sa deosebesc un sec de franta de unul de spania. sau chile. sau portugalia.
imi place vinul sec, imi place sa petrec, cum ar zice prietenii mei, parazitii.
dupa botez, al Sarei, bineinteles, am ales sa beau exclusiv un vin care mi-a parvenit printr-o filiera moldoveneasca stranie. un sec de Cotnari. blanc, o francusa cu arome impletite atent. asadar, francusa de cotnari este, de atunci, vinul meu de suflet. un vin care se termina prea repede, parca, de fiecare data, un vin care te arunca in pacat, de fiecare data, dar, din fericire, tot el face ca a doua zi sa nu trebuiasca sa iti ceri scuze sau sa iti para rau.
de atunci cred ca s-au consumat spre cinci zeci de litri, cu diverse ocazii. vinul care i-a introdus pe Alex si Madalina in gasca, vinul care a strans in jurul narghilelei doua zeci de persoane. de mai multe ori.
vinul care a facut ca noi sa devenim campioni in mima. catalizatorul imaginatiei. produsul care a inlaturat ceata monotoniei, a pudorii si a tabuurilor. de multe ori.
multumim frumos.
Un comentariu:
Tanananaaaaaaa!!!
Să nu uităm de începuturi... Murfatlari, cel roşu şi demidulce, cu nopţile în care unii nu mai nimereau uşa, ci geamul!!! :)))
Cât despre Cotnari, îl iubim, îl iubim şi-l iubim!
P.S. Mimează şi tu "intempestiv". Trăiască şacalul! ;))
Trimiteți un comentariu