acum ceva ani, incepeam o foaie apoi, daca nu imi placea, o scoteam din masina de scris Olympia, o mototoleam si o aruncam in spate. este mult mai greu acum, desi unii zic ca este mult mai usor. ma rog...
incerc sa imi pun ordine in ganduri dar vinul nu ma mai lasa. imi sopteste sa scriu. sa scriu orice imi vine in minte. maine voi putea sa dau delete. dar deja maine voi fi comentat, citat, apostrofat de mii de oameni care asteapta ceva de la mine... sau nu. oameni care pur si simplu nu au ce face joia la serviciu si citesc bloguri. sau oameni care, desi ocupati cu emisiuni la radio, emisiuni la tv sau lectii deschise in licee, primesc un link si il acceseaza, fara sa stie ca in spatele literelor mici albastre se acunde o poveste a unui om ce inca are o urma de luciditate, un om care inca incearca sa evadeze... adica inca poate discerne intre a da clic pe publicati postare sau a da clic pe x-ul rosu din dreapta sus.
imi dau seama ca nu scriu aliniat si in acelasi timp Ioana, in bucatarie, incearca sa opreasca cuptorul cu microunde. rateaza secunda 1 si zgomotul parca imi loveste tamplele cu puterea unui ciocan de 800 de grame. m-am saturat de medicamente, desi le iau de relativ putin timp.
imi dau seama ca nu scriu aliniat si ma uit pentru o clipa la bara de instrumente de deasupra textului. un sofer claxoneaza puternic in intersectie. ies pe balcon, sa vad ce s-a intamplat dar ceata imi obtureaza dreptul liber la informare. parca si Pamantul s-a saturat de lucruri urate si vine sa blureze totul cu ceata deasa. aud girofarurile unei ambulante si numai albastrul intens imi indica locul unde incearca sa vireze la stanga. ceata este forma de protest a atmosferei impotriva oamenilor. incep sa regret ca am dizolvat praful ala alb. desi stiu ca asta ma va linisti. ca prin vis o aud pe Ioana tipand, strigandu-mi numele si indreptandu-se spre balcon. imi dau seama ca am exagerat si incerc sa ma prind de marginea ferestrei. nu pot sa ma explic. Ioana imi spune ceva despre 45 de minute. si ca este foarte frig afara. plange si ma implora sa ma intorc in casa. rad acum cand imi aduc aminte. mai iau o gura de vin si incerc sa inchid pagina. touch padul imi joaca o festa si apas publicati postare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu