ieri am fost la restaurantul suedez de la marginea nordica a orasului in care locuiesc. restaurantul ala care are un muzeu al mobilei sub el. ma rog, unii zic ca e magazin, dar eu cred ca este muzeu. lume multa, pestrita, umbla unii dupa altii, strigand la copii, intr-un pelerinaj indicat de niste sageti mari negre intinse pe podelele gri. deci, muzeu. am mancat bine. adica m-am saturat si a fost destul de ieftin. 30,5 lei pentru 2 persoane, main dish plus suc si desert. foret noire. sucul e la discretie, iti platesti un pahar si il reumpli de cate ori ai nevoie. romanii am observat ca au nevoie in medie de 3 ori. am plecat de acolo spre casa printr-un trafic mediu, ca de sambata dupa-amiaza. nu am mai avut timp si rabdare sa mai mergem in nicio vizita, asa ca hotaram sa ii sunam pe toti si sa le spunem. ca stam acasa. drumul spre blocul nostru traverseaza doua strazi cu sens unic, pline de gropi si masini parcate pe stanga si dreapta, astfel incat te strecori destul de greu. aseara, o masina cu insemnele militiei actuale venea din sens opus... am incercat sa ma opresc si i-am facut semn agentului ca il las sa treaca primul, deh, e militian.... el mi-a intors semnul, a dat o faza lunga si mi-a facut loc sa trec. cum aveam geamul deschis, i-am strecurat un "esti pe contrasens" si am trecut mai departe. cum avea geamul deschis, a auzit. fac dreapta pe cel de-al doilea sens unic, pe langa piata, si opresc pe dreapta ca sa ii cumpar ioanei struguri si piersici. cer un ciorchine alb si 3 piersici si astept sa imi cantareasca sorin fructele. aud un claxon scurt si pe cineva care striga in directia mea ca nu am oprit masina gresit. stiind ca nu mi se intampla, ma uit in directia masinii. surpriza: maisna militiei era oprita in spatele masini mele si agentul cobora. spre mine. ioana ma strange de mana si ma intreaba daca am facut ceva gresit. ii raspund ca nu si platesc 7,4 lei. lui sorin, cel de la aprozar. "ziceai ca e contrasens si nici nu e. eu merg pe aici de multi ani" imi transmite cordial si diplomat agentul, un buratino de 2 clase. mirat ii zic ca este o sageata de ocolire acolo, care ii indica sensul. "ba nu e", continua amicul. ii spun ca este, sa mearga sa se uite iar el imi raspunde ca nu este. ioana ma strange mai tare de mana si imi spune sa il las, ca avem treaba acasa. nu aveam, dar asa este ea, concilianta. prietenii stiu de ce... il invit pe agent sa mergem impreuna, accepta dar ioana nu ma lasa. buratino imi vorbeste la a doua singular. eu la a doua plural si il corectez. nu se lasa si continua. cedez. buratino se indreapta spre masina, satisfacut. pleaca, spunandu-i colegei, pe care dorea sa o impresioneze, ca sunt fraier. plec si eu acasa. ioana mai mirata decat mine, intreaba ce a vrut. nu stiu ce sa ii raspund. dar ii explic ca in loc sa mearga spre un loc in care o batrana ramane fara banii de paine, in holul blocului, el a preferat sa ocoleaca doi kilometri si sa vina dupa mine, sa ma certe. sau, ma rog, a intrat pe cealalt contrasens si a ocolit numai 124 de metri. asadar, dragi infractori, stati linistiti. politia e militie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu