432

vineri am fost la 432. adica la film, la 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. daca in perioada '85-'89 aveati peste 16 ani, veti fi socati, veti plange. daca in perioada mai sus amintita ati facut vreo intrerupere de sarcina, veti sti despre ce este filmul, veti fi socati, veti plange. daca in '89 erati o sarcina nedorita si mama voastra nu a avut curaj sau bani, veti rade la acest film, remarcand matizul galben de pe o strada, in spatele actritei principale, atunci cand ea asteapta sa se intalneasca cu Domnul Bebe, si e gata-gata sa o calce salvarea aia veche.....

Filmul m-a miscat, si mai ales pe ioana si pe adina. altfel, de exceptie. bravo, domnule, ati vazut ca se poate?

Grecia

la inceputul lunii septembrie am

fost in vacanta la greci. mai precis pe insula thassos. excelent. de vis. este inca o insula pe care nu foarte multi romani au descoperit-o, curata, linistita, pe alocuri salbatica. in ciuda tuturor sfaturilor si avertizmentelor, plecam prin bulgaria. prin sofia. nu prin nova zagora-stara zagora. nu, nene, aleg sa ocolec 200 km dar sa merg pe autostrazi. ei chiar au, la un moment dat, autostrazi, nu A1, A2, ci autostrazi. un fel de DN1 intre ploiesti si comarnic, dar fara sa treaca prin sate. viteza, de croaziera. 130-140 km/h. legal 100. 60 prin unele locuri. din cauza de lucrari. au bulgari nene niste tuneluri, land tunnel, vorba lor, luminate ca pasajul marasesti si lungi cam de 3 ori pasajul unirii. din bucuresti. drumul excelent, dupa ce depasesti sofia, dar plin de gabori. sau, ma rog, politai. de fapt ei sunt pandari. adica stau la panda. stau ei cu radarele alea ale lor antice si hopa! te opresc si iti zic o viteza, asa, la oha, ca sa le dai si lor un 10 euro acolo. trecem fara probleme. multumesc pe aceata cale soferilor bulgari. la greci, alta lume. borduri de marmura....asa ca adriean e mic copil...ma rog, marmura si granitul la greci creste peste tot. efectiv peste tot. pe insula, neoficial, e drink and drive. neoficial. oficial e, vorba lui stelios, . asa ca m-am simtit bine. un mythos la 60 km, asa a fost intelegerea. faceam pe zi cam 120 km. calculati voi. bine, seara mai bagam ceva tsipuro sau, bleah!, ouzo! astea doua e mentolatele la ei. un fel de tuica de menta, dar cu menta adaugata in plus. pe insula, specialitatea lor este fructa de mare. caracatita,sepie, creveti, crabi. la gratar, la tigaie, crud, fript cu sos, fara..... si carnea de ied. totul are inclus garnitura. cartofi prajiti, aurii, multi si gustosi. noi nu am stiut si am cerut ca la city grill, cartofi prajiti separat. elio, insa, a stiut, si la el in taverna, in prima zi, ne-a adus mancarea fara cartofii comandati separat. ne-a invatat sa nu mai cerem decat la octopus cartofi, restul are 'included'. la intoarcere, am urmat acelasi drum. keramoti, kavala, kulata, sofia, ruse, giurgiu, bucuresti. la intrare in bulgaria, coada la vama. de ce nu stiu. ceea ce stiu e ca cetatenii din masinile cu numere de bulgaria treceau fara control. noi nu. asa ca stam 10 minute la coada si trecem si noi. 20 metri in tara vecina si prietena, un functionar ne trege pe dreapta. 'chitanta', zice, si dispare in spatele unui geam. eu, care aveam 'chitanta' valabila nu cobor, pun avariile si astept dupa 10 minute de intrebari interioare si exterioare (alex si elke nu stiau ce am facut, ioana imi zicea sa fiu calm) cobor la functionartata si il intreb in engleza ce vrea. de dupa geamtata imi zice in romana: "5 euro". "pentru?" zic eu. "5 euro" insista bulgartata. ma rog, il injur in romana, spre deliciul colegilor de coada, care erau in exclusivitate romani sii ii arat prbrizul, cu chitanta. o cere, o aduc, numara zilele ramase si imi zice "go". il mai injur odata, il fac labagiu pentru alex si plec. de ce nu ma lasa sa trec pe barba mea, fara sa mai stau acolo? daca vreau rovinieta, ma opresc si iau, daca am una, sau nu vreau pentru ca sunt jmeker, lasa-ma frate bulgaroi sa trec. dar, deh!, ceafa lata. merg in spatele masinilor de bulgaria. dupa audi nu ma pot tine, la ce viteza ating astia, raman si fara masina la un control. urmaresc pasaturi si mondeo. unde franeaza ei franez si eu. asa scap de 7 radare. apoi, ca desteptul, depasesc coloana in tunel si la iesire, stop, radar control. cucumber guy in mijlocul strazii. opresc pe dreapta, pun 10 euro in acte si cobor la el. "radar control, trafficna radar speed. auto documenta, please". bai frate, te relaxezi? "check document, i am in a hurry" ii zic. asta nimic. "geoooorgeeee, roman esti? limitna sase zeci, avut senta patru" ma, acuma baiatu' cam avea dreptate. pe la 160 incepusem sa franez, deci o cam mierlisem. eu stiam ca ei spun o viteza asa, cu 30-40 mai mare, ca sa iti ia banu'. ii mai spun sa mai verifice odata actele, asta se uita la aia 10 euro si rade. "ne, ne, ne, george, ne". imi arata pe o carte viteza mea: 104 km/h - 150 leva. adica 81 euro. bai prietene, asa mai stam de vorba, deci 104 aveam. buuuun. ii zic ca sunt din giurgiu, stii tu, giurgiu ruse, podul peste dunare, asta nimic. "george, doi zeci euro ok, if no, amenda radar control." bine ceafa-lata, bine. mai scot 10 euro, intinde mana dupa ei, dar eu tin puternic de ei si il intreb "next colegue, next radar control?". rade bulgaroiu si strange banii in pumn, apoi imi spune ca la un kilometru dupa al treilea tunel e radar. asa a fost. scap si de asta, apoi jur sa ma tin dupa pretenarii furaciosi de masini. ajung cu bine la giurgiu, trecem pe la parinti, apoi incalecam pe cai si plecam acasa, incantati de ce saptamana petrecusem.

deci, in concluzie, bai stoichicove, go home frate, ca sunteti mai fomisti ca militienii nostri.

Politia e militie....

ieri am fost la restaurantul suedez de la marginea nordica a orasului in care locuiesc. restaurantul ala care are un muzeu al mobilei sub el. ma rog, unii zic ca e magazin, dar eu cred ca este muzeu. lume multa, pestrita, umbla unii dupa altii, strigand la copii, intr-un pelerinaj indicat de niste sageti mari negre intinse pe podelele gri. deci, muzeu. am mancat bine. adica m-am saturat si a fost destul de ieftin. 30,5 lei pentru 2 persoane, main dish plus suc si desert. foret noire. sucul e la discretie, iti platesti un pahar si il reumpli de cate ori ai nevoie. romanii am observat ca au nevoie in medie de 3 ori. am plecat de acolo spre casa printr-un trafic mediu, ca de sambata dupa-amiaza. nu am mai avut timp si rabdare sa mai mergem in nicio vizita, asa ca hotaram sa ii sunam pe toti si sa le spunem. ca stam acasa. drumul spre blocul nostru traverseaza doua strazi cu sens unic, pline de gropi si masini parcate pe stanga si dreapta, astfel incat te strecori destul de greu. aseara, o masina cu insemnele militiei actuale venea din sens opus... am incercat sa ma opresc si i-am facut semn agentului ca il las sa treaca primul, deh, e militian.... el mi-a intors semnul, a dat o faza lunga si mi-a facut loc sa trec. cum aveam geamul deschis, i-am strecurat un "esti pe contrasens" si am trecut mai departe. cum avea geamul deschis, a auzit. fac dreapta pe cel de-al doilea sens unic, pe langa piata, si opresc pe dreapta ca sa ii cumpar ioanei struguri si piersici. cer un ciorchine alb si 3 piersici si astept sa imi cantareasca sorin fructele. aud un claxon scurt si pe cineva care striga in directia mea ca nu am oprit masina gresit. stiind ca nu mi se intampla, ma uit in directia masinii. surpriza: maisna militiei era oprita in spatele masini mele si agentul cobora. spre mine. ioana ma strange de mana si ma intreaba daca am facut ceva gresit. ii raspund ca nu si platesc 7,4 lei. lui sorin, cel de la aprozar. "ziceai ca e contrasens si nici nu e. eu merg pe aici de multi ani" imi transmite cordial si diplomat agentul, un buratino de 2 clase. mirat ii zic ca este o sageata de ocolire acolo, care ii indica sensul. "ba nu e", continua amicul. ii spun ca este, sa mearga sa se uite iar el imi raspunde ca nu este. ioana ma strange mai tare de mana si imi spune sa il las, ca avem treaba acasa. nu aveam, dar asa este ea, concilianta. prietenii stiu de ce... il invit pe agent sa mergem impreuna, accepta dar ioana nu ma lasa. buratino imi vorbeste la a doua singular. eu la a doua plural si il corectez. nu se lasa si continua. cedez. buratino se indreapta spre masina, satisfacut. pleaca, spunandu-i colegei, pe care dorea sa o impresioneze, ca sunt fraier. plec si eu acasa. ioana mai mirata decat mine, intreaba ce a vrut. nu stiu ce sa ii raspund. dar ii explic ca in loc sa mearga spre un loc in care o batrana ramane fara banii de paine, in holul blocului, el a preferat sa ocoleaca doi kilometri si sa vina dupa mine, sa ma certe. sau, ma rog, a intrat pe cealalt contrasens si a ocolit numai 124 de metri. asadar, dragi infractori, stati linistiti. politia e militie.

Femeile au nevoie de protectie, tandrete si pula.

”Recomandare - Continut explicit. Celor pudibonzi si pretiosi le recomand in lectura inlocuirea cuvantului "pula" cu cuvantul "floare". Sensul va ramane neschimbat. Va multumesc. Nu voi tolera comentarii cu acelasi continut. Decenta pls.

Femeile au nevoie de protectie, tandrete si pula.Barbatii stiu asta dar sunt convinsi ca pula le poate inlocui pe primele doua. Ei nu stiu ca pula este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii. Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti, invingatori, virili si lipsiti de nuante.Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati.Nici macar nu il putem mima.Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este: O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are pula mai mare? Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient, invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire. Ce are cheliosul ala cu burta in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? O pula mai mare? Nu, frate, are mai multi bani! vine invariabil etrnul raspuns. Asa e, de multe ori,zicem si noi. Dar nu despre acele femei si barbati vorbim noi. Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat fizic, trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune. Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza este mereu prezent gata oricand sa intinda un brat nu foarte puternic dar mereu oportun.Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea priveste absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la pula care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns...El, tinar carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului.Ca doar depune toate eforturile.Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj.Vor ajunge in curand la munte.Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.Femeile au nevoie de protectie si tandrete.Femeile renunta cel mai usor la pula.Barbatii renunta la tandrete si protectie.Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor .Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung cei intelepti si rabdatori.Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam Si zambeste ca in prima zi.E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului.Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac...Pe buza paharului este zahar...”

tudor chirila