...despre viata. Pur si simplu...

ajutor pentru Sibiu

2011-09-15T15:13:00.002+03:00

acum ceva timp, Luci a primit urmatorul mesaj:

Felicitari, proiectul dumneavoastra depus pe Raiffeisen Comunitati a fost aprobat!
Sunteti oficial in concurs. Sustineti-va proiectul prin vot pe http://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi/

Va multumim,
Raiffeisen Comunitati

ei au pregatit dosarul, dar acum au nevoie de ajutorul nostru.

nu te costa nimic, trebuie doar sa "cheltuiesti" 2 minute din viata ta.

cunosc personal conducerea centrului si pe cativa dintre cei internati acolo.

nu este o teapa de gen.

procedura ar fi urmatoarea:

http://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi/

dati click pe Inregistreaza-te, treceti apoi numele de utilizator care poate fi prenumele, pe care trebuie sa-l tineti minte, si parola.

dupa care click pe log in.

ulterior va aparea un mesaj prin care sunteti orientati sa va consultati adresa de mail ca sa confirmati inregistrarea..

Dupa ce va deschideti mailul de la Raiffesen comunitati, dati click pe link-ul de activare cont, vi se deschide o fereastra si dati click pe log in, apoi introduceti numele de utilizator si parola, apoi click pe Proiecte ONG, se deschide harta Romaniei si click pe Sibiu, iar la servicii sociale click in cerculetul cu proiectul "Gabriela merge mai departe" si in final clic pe butonul Voteaza.

Pentru cunoasterea proiectului dati click pe detalii.

multumesc.

cum sa pierzi 100 de euro in 100 de minute

2011-01-28T16:36:00.006+02:00

ma suna miercuri pe la 4 dupa amiaza L. si imi zice sa trimit un sms de pe un orange la 241 ca sa obtin un cod cu care sa imi iau bilet la film la jumatate de pret. la plaza, in militari. ce sa zic, rog un amic, eu avand sim-ul in continuare pierdut, si obtin un cod. moment in care L. revine si imi zice ca nu mai e nevoie, s-a descurcat sor-sa. sau Al., nu mai retin exact.

ajung acasa si I. imi zice sa nu ma mai descalt, ca mergem mai devreme la plaza, sa bantuim niste magazine pana la film. ora de timp liber zboara si la 8 si un sfert ne intalnim cu Al. si M. pe la etajul 2. erau impreuna cu Ad. imediat urmau sa ajunga si J., L., M. ne deplasam in fata cinematografelor cand Ad. raspunde la telefon si dupa ce asculta 20 de secunde zice tare: "unde ma ati facut accident?". asteptam sa inchida si intrebam ce s-a intamplat. cica M. si L. au trecut sa il ia pe J. de acasa si langa plaza, pe bd. Timisoara, la trecerea de tramvai au facut accident. cine stie zona, ma refer la intrarea dinspre bd. Timisoara, cand vii de la Moghioros. trebuie sa faci stanga si sa dai prioritate celor care vin dinspre razoare.

toate bune si frumoase, pana la iesirea de pe liniile de tramvai. un mercedes s-klasse, negru, cu numar de inmatriculare B 300 EXR, in geam nu pe bara, vine din dreapta lui M. M. opreste KIA dar soferul de mercedes opreste si el si ii face semn lui M. sa treaca. M. acelereaza si porneste de pe loc, moment in care bolidul cu motor de 5000 cmc si cutie automata se pune in miscare. toti cei 500nm strabat cei 100cm dintre masini in mai putin de jumatate de secunda. neamtul se pravale peste coreean si i-o da de il juleste, vorba aia. L. este aruncata prin masina, J. se cruceste si injura la unison cu M.

"fratioare, nu te-am vazut", zice soferul de mercedes. "bai nene, esti nebun? stateai pe loc si ai pornit brusc", riposteaza M. se face schimb de numere de telefon, se analizeaza pagubele. 1 la 0 pentru mercedes. coreeanca este indoita bine, neamtul dolofan doar julit foarte putin pe bara fata. "te duci in mall?" este intrebat M. raspunde afirmativ si hotaraste sa se auda la telefon cu pagubitul. 3 luni fara permis nu este o veste buna pentru M.

"J., prietene, ti-am zis sa nu mai conduci", il intampin eu razand pe J., care imi spune ca nu el a condus.

se povesteste toata faza, ne dam toti cu pararea ce sa faca M. si daca mai intram la anotimpul vrajitoarei. nu mai intram.

suna telefonul si M. ne face semn ca este pagubitul. dupa o discutie scurta M. ne spune ca i s-a cerut 100 euro pentru a musamaliza totul. fara militie, fara probleme.

in acel moment, de grup se apropie un tip inalt, blond, imbracat foarte bine, sapca, fular, sacou de firma, ceas, telefon si pantofi de asemenea. de bani multi. ne abordeaza foarte prietenos, si el si amicul lui putin mai inalt decat un pinguin, si ne intreaba daca am avut accident cu un S negru. il voi numi de acum inainte Ricky pe acest personaj, dupa izbitoarea asemanare cu voicu "tu da bi da best" panzaru. relatam pe scurt cele intamplate si ne spuna ca a avut aacelasi gen de tamponare cu aceeasi masina cu doua zile in urma. uimiti, il ascultam cum ne spune ca el crede ca S-ul cu asta se ocupa si ca el a scapat ieftin, 10 milioane. suma ceruta lui M. pare chilipir si ma gandesc instantaneu cati bani am la mine. ne arata poze dupa talonul masinii germane si foarte convingator, ne spune sa ii dam banii.

in acest moment se indeparteaza si ne fulgera un gand. daca astia erau mana in mana? ne deplasam la o masa de pe "faleza" mall-ului, lasam fetele acolo si plecam sa ducem KIA acasa. cum intram in lift, cum ne suna Ricky si ne intreaba ce am facut. supect de curios si grijuliu omul, n-am ce sa zic. ducem KIA, ne intoarcem si pe drum M. incearca iarasi sa sune la pagubit. pe care il voi numi, de acum, pacaliciul sef. nimic, telefon inchis.

ajungem inapoi la fet si tam-taram, suna samsungul lui M. pacaliciul intreba de bani. M. il respinge si ii spune ca nu are bani, ca ne vom duce la militie a doua zi sa declaram accidentul. pacaliciul ii aduce aminte ca poate pirde permisul si ca, daca ii da 10 milioane, declara ca el l-a lovit si ii repara masina pe rca lui. oau! cata bunavointa!

"nu frate, nu intelegi ca eu nu am 100 de euro, daramite 10 milioane?"

pacaliciul inchide nervos. suna inapoi in 2 minute si ii propune lui M. sa ii dea 50 de euro in loc de 100. M. refuza. pacaliciul intreaba daca este in mall, M. neaga. apoi este apostrofat ca minte. moment in care ne dam seama ca suntem filati. suna din nou pacaliciul si ii spune lui M. ca vrea 2 milioane si formularul de amiabila, el trimitand un om de al lui la noi. in 30 de secunde dinspre fitness apare Ricky, care ne intreaba ce s-a mai intamplat. M. il repede si ii spune telefonic pacaliciului sa isi ia omul de acolo ca nu vede niciun ban. si daca vrea sa se duca la militie. moment in care ne ridicam si plecam la locul nostru de relaxare, undeva in drumul taberei.

pe drum, M. primeste un ultim telefon in care i se spune ca e destept, ca s-a prins si ca a ramas cu permisul si 100 de euro in buzunar. politicos, M. multumeste, insa pacaliciul spune ca el nu are niciun merit, si ii da la telefon o alta persoana. da, Ricky. lui trebuia sa ii multumeasca. pentru ca a fost prost si ne-a dat noua niste indicii.

incep tot mai tare sa ma bucur pentru porecla lui Ricky, pentru ca e blond-blond.

morala, ca este si o morala: tineti minte numarul, culoarea si marca. B300EXR, negru, mercedes S klasse. si nu va aruncati sa dati banii inainte sa rumegati un pic problema. acordati prioritate si ganditi-va de trei ori inainte sa treceti.daca ati patit-o, sunati cat mai multi prieteni, pitzipoancelor, pentru ca voi sunteti vizate. daca aveti prieteni. oricum, vorbiti in primele 30 minute cu cat mai multa lume. daca nu aveti nevoie de permis, santajati cu mersul la militie. veti pierde permisul, dar sunt sanse ca pacaliciul sa nu vrea sa mearga, si scapati cu masina reparat pe casco.

va doresc drumuri bune.

si transmiteti linkul articolului, va rog. retweet sau facebook sau blogareala. haideti sa nu mai permitem astfel de escrocherii.

mos Gerila e mos Craciun ?

2010-11-11T23:34:00.007+02:00

am luat, mai deunazi, o leapsa. adica o conita mi-a zis sa scriu despre Mos Craciun, asa cum imi aduc eu aminte din copilarie.

astfel, am sa va descriu un fragment, asa cum mi-l reamintesc acum, din pregatirea serbarii de Craciun, 1983.

bine, nu am cum sa uit vreodata episodul cu pricina.

cum iesi de pe fundatura caisului si treci de calianu, ajungi in drumul stanesti. mai mergi pana la sosea, faci la dreapta, treci de pipera, treci de dorobanţu, treci de izabela si ajungi la gâscanu. te uiti printre sipcile de la gard la cei doi cai apocaliptici ca dimensiuni, te scuturi ca si cum te feresti sa nu te urmareasca si continui alergarea spre gradinita. ajungi la intersectia cu cocorului, faci la dreapta si gata, la numarul doi e gradinita.

anul acela eram la grupa mijlocie, la tovarasa Mariana. Marian era la tovarasa Adriana, grupa mica. in grupa mea cativa copii, intaratati de cei de la grupa mare, in frunte cu Bogdan, spuneau in gura mare ca nu exista Mos Gerila. se apropia Serbarea si cu totii ne straduiam sa fim cat mai cuminti.

vine fratimiu Marian la mine si imi zice: auzi, chiar nu exista mos Gerila? sincer, eu cred ca exista.

cum sa nu existe, ma, cine ti-a zis?

pai Silviu si cu Dalina.

exista, o sa vezi, ca mi-a zis tovarasa Mariana ca vine la serbare, du-te si repeta rolul.

a plecat satisfacut de raspuns. abia asteptam sa plece, ca sa merg mai departe cu misiunea ce mi-o incredintase tovarasa. sa ma costumez in mos Gerila la serbare si sa impart daruri.

imi stiam replicile, cunosteam scena, ceea ce era un privilegiu, doar, deh, eram mos Gerila.

Gigi, imi zice tovarasa, mos Gerila nu cred ca exista, dar, ca sa nu ii suparam pe astia mai mici, te imbraci tu in mos si le dai cadouri, bine?

desi aveam banuielile mele in ceea ce priveste existenta, dupa ce cu un an inainte tata iesise de sub brad intr-un picior, pufnind si cu un pumn de piuneze adunate de pe jos, ma indarjeam sa cred ca exista, desi eu eram dupa perdea, imbracat cu o barba alba de vata si un costum rosu, cu un sac imens pe o sanie.

ascult ultimele replici ale lui Marian, si intru garbovit pe scena, cu sania dupa mine, in aplauzele celor 30 de copii.

incep sa impart jucarii copiilor care erau foarte speriati. de mos Gerila. nici cei care instigau mai devreme nu mai erau atat de galagiosi. acum erau mirati si dezamagiti de vorbele celor de la grupa mare. Marian se uita in sala si striga spre mama intreband-o unde sunt eu, de ce nu sunt sa imi iau punga cu jucarii. mai ca ma bufnea rasul. incepusem sa transpir si sa ma ia cu lesin sub barba. m-au trezit vorbele tovei:

foarte bine copii, ati interpretat foarte bine, si tu Gigi, poti sa iti scoti barba si masca de mos Gerila pentru ca Mosul este aici, dupa usa, gata sa va imparta jucarii. i-a placut foarte mult cum ati cantat si mi-a spus ca mosul cel mic de pe scena seamana cu el, cand era la gradinita.

mi-a picat fata, la propriu, cand am vazut un mos in carne si oase, imbracat ca mine, cu barba alba, sanie si sac autentice. linistea era apasatoare. un zambet imi inghetase pe fata.

dupa zece ani mi-am dat seama, uitandu-ma la pozele de atunci, ca din sala lipsea tanti Tudorita, femeia de serviciu...

dragilor, dau mai departe leapsa pentru Micutzu, Georgiana si Andrei. concursul Scrisoare de la Mos Craciun este in desfasurare si asteapta povestile voastre.

piua. prietenii stiu de ce...

de regiune. superior...

2010-11-11T23:17:00.004+02:00

au trecut 6 luni de cand nu am mai baut vinul de dinainte. de dinainte de botezul Sarei. de fapt, a trecut cam un an si jumatate de cand beau vin. si nicio picatura de bere. am considerat ca e mai bine asa, ca este o noua etapa si o treapta mai sus. am trecut prin aproape toate produsele tarilor prietene si mai mult sau mai putin vecine. am invatat sa deosebesc un sec de franta de unul de spania. sau chile. sau portugalia.

imi place vinul sec, imi place sa petrec, cum ar zice prietenii mei, parazitii.

dupa botez, al Sarei, bineinteles, am ales sa beau exclusiv un vin care mi-a parvenit printr-o filiera moldoveneasca stranie. un sec de Cotnari. blanc, o francusa cu arome impletite atent. asadar, francusa de cotnari este, de atunci, vinul meu de suflet. un vin care se termina prea repede, parca, de fiecare data, un vin care te arunca in pacat, de fiecare data, dar, din fericire, tot el face ca a doua zi sa nu trebuiasca sa iti ceri scuze sau sa iti para rau.

de atunci cred ca s-au consumat spre cinci zeci de litri, cu diverse ocazii. vinul care i-a introdus pe Alex si Madalina in gasca, vinul care a strans in jurul narghilelei doua zeci de persoane. de mai multe ori.

vinul care a facut ca noi sa devenim campioni in mima. catalizatorul imaginatiei. produsul care a inlaturat ceata monotoniei, a pudorii si a tabuurilor. de multe ori.

multumim frumos.

vreau sa...

2010-11-03T22:11:00.009+02:00

vreau sa incep o postare noua si ma tot razgandesc. să încep de azi să scriu cu diacritice, sa pastrez vechiul stil.....

acum ceva ani, incepeam o foaie apoi, daca nu imi placea, o scoteam din masina de scris Olympia, o mototoleam si o aruncam in spate. este mult mai greu acum, desi unii zic ca este mult mai usor. ma rog...

incerc sa imi pun ordine in ganduri dar vinul nu ma mai lasa. imi sopteste sa scriu. sa scriu orice imi vine in minte. maine voi putea sa dau delete. dar deja maine voi fi comentat, citat, apostrofat de mii de oameni care asteapta ceva de la mine... sau nu. oameni care pur si simplu nu au ce face joia la serviciu si citesc bloguri. sau oameni care, desi ocupati cu emisiuni la radio, emisiuni la tv sau lectii deschise in licee, primesc un link si il acceseaza, fara sa stie ca in spatele literelor mici albastre se acunde o poveste a unui om ce inca are o urma de luciditate, un om care inca incearca sa evadeze... adica inca poate discerne intre a da clic pe publicati postare sau a da clic pe x-ul rosu din dreapta sus.

imi dau seama ca nu scriu aliniat si in acelasi timp Ioana, in bucatarie, incearca sa opreasca cuptorul cu microunde. rateaza secunda 1 si zgomotul parca imi loveste tamplele cu puterea unui ciocan de 800 de grame. m-am saturat de medicamente, desi le iau de relativ putin timp.

imi dau seama ca nu scriu aliniat si ma uit pentru o clipa la bara de instrumente de deasupra textului. un sofer claxoneaza puternic in intersectie. ies pe balcon, sa vad ce s-a intamplat dar ceata imi obtureaza dreptul liber la informare. parca si Pamantul s-a saturat de lucruri urate si vine sa blureze totul cu ceata deasa. aud girofarurile unei ambulante si numai albastrul intens imi indica locul unde incearca sa vireze la stanga. ceata este forma de protest a atmosferei impotriva oamenilor. incep sa regret ca am dizolvat praful ala alb. desi stiu ca asta ma va linisti. ca prin vis o aud pe Ioana tipand, strigandu-mi numele si indreptandu-se spre balcon. imi dau seama ca am exagerat si incerc sa ma prind de marginea ferestrei. nu pot sa ma explic. Ioana imi spune ceva despre 45 de minute. si ca este foarte frig afara. plange si ma implora sa ma intorc in casa. rad acum cand imi aduc aminte. mai iau o gura de vin si incerc sa inchid pagina. touch padul imi joaca o festa si apas publicati postare...

despre bunaciuni si aglomeratie

2010-05-16T13:04:00.004+03:00

in urma cu un an paseam pentru o saptamana, cu catel, laptop, echipamente si purcel in urbea resedinta de judet, Ramnicu Valcea. denumita mai departe Valcea. se prefigura un proiect frumos, cu provocari si tehnologii noi. fata de ceea ce facusem pana atunci. astfel, virez la stanga din european si scot din torpedou harta printata la birou, pentru a ajunge la hotel.

Valcea este, pentru cine nu stie deja, un orasel micut, cochet, foarte curat si populat cu oameni civilizati. fata de "capitalisti".

drumul de la european la hotel este relativ simplu, mergi inainte pana nu mai poti si faci stanga, treci apa si la al doilea semafor faci dreapta, apoi deja vezi hotelul. in capat.

dupa ce m-am instalat, am plecat spre locul in care aveam sa lucrez, cu ceva intreruperi, din septembrie pana in februarie.

pe trotuare, plin de fete si femei, unele chiar trecute de prima tinerete, foarte atragatoare. de la corp si pana la vestimentatie, de la fata si picioare pana la sani si fund, fara exceptie, femei frumoase. ingrijite. la inceput am crezut ca este o coincidenta, sosirea mea in Valcea facandu-se dupa sarbatorile Pascale. nu era asta, femeile din Valcea chiar sunt frumoase, bine conturate si proportionate frumos. vazute prin ochii unui barbat. critic si deloc superficial.

nu imi dadeam seama de ce la Bucuresti nu aveam aceasta perceptie, stiam ca si in capitala sunt femei frumoase, pe multe dintre ele le cunoscusem in facultate si nu numai. ma intrebam de ce nu le vad.

inca de la inceputurile omenirii, instinctele se manifeta sonor, asa ca am apasat de cateva ori pe claxonul unitatii auto pe care o conduceam, in semn de admiratie pentru exemplarele de pe trotuare. fara sa se sinchiseasca, intorceau capetele si, mai mult, raspundeau la salut. apoi zambeau si treceau mai departe. colegul din dreapta imi spune ca la Bucuresti fetele au invatat claxonul marcii bavareze si ca nu se mai sinchisesc sa intoarca privirea daca aud alte tonalitati, mai ales de genul celor scoase de auto autohtone. imi repet in minte versul din Parazitii, cel cu gustul organului, gust care se schimba sub acoperisul cu trapa generoasa al unui bemve, si insist sa claxonez a doua oara. gest de santierist, dar care intoarce capete. in Valcea. in fine, vine toamna, trece sezonul fustelor scurte, a tricourilor albe, purtate fara niciun accesoriu sustinator de ambalaj pentru laptele matern, si vine iarna. ma gandesc ca nu va mai fi asa de frumos de condus prin urbe. e, nu! femelele din Valcea se muta la interior, ca o reptila ce trebuie sa isi pastreze temperatura corpului prin schimbarea mediului inconjurator cu unul mai cald. restaurante, baruri, cluburi, mall-uri, toate sunt luate cu asalt. te simti la fel ca vara, pe strada.

cu pasi repezi, soseste luna februarie si primesc de la stapanire ordin de revocare, de stramutare in capitala. cum asteptam si un pui de om sa soseasca, ordinul vine la fix.

incep sa reinvat drumul spre sediul din sudul Bucurestiului, incep sa reinvat gropi, scurtaturi, portiuni de eschiva si sincronizarea semafoarelor. cu luna, caci nu vad o logica a schimbarii luminilor in concordanta cu traficul.

incep sa ma reobisnuiesc cu statul de patru ori la acelasi semafor pentru ca cefalaul cu gipan nu a vrut sa se mute spre stanga si acum e in mijlocul intersectiei, blocat. incep sa ma reobisnuiesc cu vocabularul obscen folosit de malacii din unitatile auto "galben cacaniu, ca culoarea de taxiu", incep sa ma obisnuiesc cu lipsa materialului vizual, generator de comportament straniu al anumitor organe, care parca ar dori sa vada si ele, ridicandu-se spre ferestre, ceea ce le povestesc ochii.

aici imi dau seama care este de fapt problema. de ce Bucurestiul nu are ce are Valcea. pentru ca parcam paralel cu bordura, pe doua randuri uneori. de fapt, Bucurestiul are ce are Valcea, statistic de 10 ori mai mult, dar nu suntem capabili sa vedem. sa le vedem.

facem ceva in sensul asta?

macar pentru a vedea si voi, bucurestenii, ceea ce noi, provincialii, vedem zilnic, uneori chiar si de trei ori pe zi.

chinez la taxe si impozite

2010-05-06T11:14:00.006+03:00

"la subsol, intrebati inspectorul de la litera dumneavoastra!"

acritura de la registratura a ridicat o spranceana in semn de si s-a intors catre dosarele care cadeau pe ea.

acum un an si ceva am fost impins la o treaba noua pentru mine. sa imi schimb statutul in PFA (persoana fizica autorizata), mai mult ca sa ajut angajatorul. bref, trebuia sa facturez angajatorul pentru serviciile prestate. care angajator imi plateste impozitul pentru PFA. care impozit eu ar trebui sa il platesc la taxe si impozite. ca de aia se numeste taxe si, mai ales, impozite.

e, la partea asta s-a stricat treaba. eu nu am platit de un an impozitul. pentru ca am considerat ca nu trebuie. de ce as plati?

ajung la fundul sacului cu bani, in urma unor evenimente cu adevarat fericite in viata mea, si trebuie sa apelez la o banca. comerciala. domnisoara zice ca imi trebuie o adeverinta de la taxe si impozite, numite in continuare ti, din care sa rezulte ce venituri am eu pe an.

adica, fiind in regim norma de venit, care este norma. de venit.

ajung la ti, in popa tatu. cozi, dar merge repede. ma asez la un ghiseu. ghiseul 1. ajung fata in fata cu functionara. mai nene, ma enerveaza ghiseele aste pentru ca trebuie sa te apleci in fata functionarilor, ca si cum ei sunt o autoritate la care noi, platitorii, trebuie sa ne inchinam.

ma rog. doamna, caci de data asta s-a comportat ca o doamna, imi spune ca am de plata ceva cam mult. 2800 de lei. noi. zambeste si spune ca nu e bine. trebuia sa platesc anul trecut, nu s-ar fi strans atata.

"hai sa vedem cum o descurcam". ma mir, pentru ca am avut niste experiente infioratoare cu administratia. tipa, super de treaba, ma trimite la casierie sa platesc macar pe anul trecut. 1700 de lei. noi. cad de acord cu propunerea si plec spre ghiseul numit Note de incasare. intind hartia primita la ghiseul 1 si banii. "la ghiseul 7 banii". ghiseul 7, sa ne intelegem, este la 20 de cm de ghiseul la care ma aflam. dar trebuie sa mai exist si un post, platit bineinteles.

in fine platesc si ma intorc la primul ghiseu.

aflu ca adeverinta mi se alibereaza la registratura. ping - pong, ce mai.

merg la registratura si doamna care mancase lamai (cred, altfel de ce ar fi asa gretoasa?) imi zice ca nu poate sa imi dea pe loc adeverinta. trebuie o cerere tip, de la ea, un timbru fiscal de 2 lei si o copie dupa buletin. dau fuga la intrarea in institutie si imi fac o copie. intreb de timbre fiscale si sunt indrumat catre o posta. oficiu postal, ma rog. prietenii stiu de ce.

plec injurand, sa caut o posta. un oficiu postal. nu voi intelege niciodata de ce nu pot gasi timbre fiscale acolo unde mi se cer. nu mai zic, nu inteleg nici de ce mi se cer. gasesc orificiul...aaaa...scuze, oficiul postal si cumpar timbre. fiscale. dau fuga inapoi la ti. caut loc de parcare, pentru ca tocmai ce reperasem o masina de hingheri de autovehicule in preajma. parchez si dau fuga la usa ti. portarul ma apostrofeaza si imi aduce aminte ca mai am 2 minute, se face patru jumatate si inchide. depun cererea si mi se da termen o saptamana, aproape. si o hartiuta cu o stampila si un numar pe ea. pe verso se mai vad tiparite niste tabele cu cifre. reciclare, clar. tot e bine.

trec cele cinci zile si ma intorc dupa adeverinta.

offside! "pai domnule nu ati platit primul trimestru pe 2010" zice ciudata maimuta de la registratura. "pai nu cred ca e problema, eu am cerut adeverinta pe 2009, care e platit integral."

"trebuie platit si trimestrul 1. asta e." "doamna, trebuie sa se poata. ". "mergeti la subsol, intrebati inspectorul de la litera dumneavoastra!". merg la subsol si dau peste o doamna amabila. "trebuie sa platiti ceva din primul trimestru". "pai nu am doamna bani, ca de aia am nevoie de adeverinta sa merg la banca sa iau imprumut. ca sa platesc impozitul". "pai platiti si dumneavoastra cat aveti, 10 lei, 20 de lei". ma inchin si urc la parter platesc 10 lei si ma intorc la subsol. doamna inspector imi vizeaza si scrie pe hartie "se poate elibera" si ma trimite zambind la registratura.

o, nu pot sa va descriu in cuvinte fata pe care a facut-o ciudata maimuta. nu ii venea sa creada. am plusat si zic "vedeti ca se poate, e foarte usor sa refuzi". iau hartia si o tai de acolo. ma grabeam acasa, ma asteptau fetele.

a, ce legatura are chinezul cu asta? pai cum, nu a fost Fu Tai?

hai ca ne mai auzim.

patern. sentiment patern.

2010-04-05T12:34:00.005+03:00

am fost intrebat nu demult cum este sa traiesc fiind altfel ca inainte. desi nu m-am schimbat cu nimic, va asigur, acum chiar sunt altfel. asteptam un pic de timp sa scriu articolul acesta, dar, se pare, cineva mi-a dat si motiv.

ei bine, acum aproape o luna s-a implinit visul oricarui barbat. oricarui barbat din cei 43% din totalul celor care au sotii insarcinate. adica sa devina tatic. tatic de fata. pentru ca restul isi doresc baieti. nu insist aici pe avantaje sau dezavantaje, nu consider sexul copilului ca fiind un avantaj sau nu, mi-am dorit de la inceput un copil sanatos. consideram atunci ca ma pot ocupa eu de celelalte aspecte.

totul incepe, sau ma rog, asa a inceput la noi, cu sintagma "iubire, doua liniute" insotita de o repriza de lacrimi de bucurie.

inca de atunci am inceput sa simulez momentul in care voi fi tata si va trebui sa ma trezesc langa un ghem care ba plange din senin, ba rade in somn, ba miroase a caca. pentru asta, desi mai aveam experienta cu bebelusi, mergeam pe la o cumnata care are in dotare doi copii si ma prefaceam ca ii schimb de scutece sau incerc sa intuiesc de ce plang, de ce nu mananca, etc.

a venit si momentul 13 martie, moment in care am pus in masina o salopeta "cosmonaut", o tichie si o geanta lunga de carat copiii si am plecat spre spital. am incarcat-o pe printesa si am adus-o acasa. din acel moment, totul a inceput sa fie altfel. pe bune. altfel decat toate simularile si incercarile de pana atunci. sa te trezesti cu ea dimineata plangand nu este o tragedie, se linisteste la primele cuvinte pe care le aude din gura ta. stie ca nu e singura, tu te linistesti pentru ca iti dai seama ca nu esti singur. esti cu ea. chiar daca nu iti raspunde cu propozitii si fraze, inca, stii ca te intelege, te aude, te simte.

nu are nicio legatura cu ce ti-ai inchipuit mai inainte ca va fi. intensitatea trairilor este inzecita, de la primul scancet pana la plansul isteric ce dureaza de doua ore, rezultat al colicilor abdominale.

imediat dupa liniutele de mai inainte ti se instaleaza pe chip zambetul pomenit de Larisa. si dureaza pana dupa nastere. crede-me, stiu ce zic.

bine, numai daca "doua liniute" nu este cumva punctul culminant al tensiunilor, certurilor si reprosurilor din ultimele doua saptamani.

e minunat sa fii parinte, altfel conduci in trafic, nu te mai intereseaza cine iti ia fata, cine nu te lasa sa te bagi. altfel pleci de la serviciu spre casa, altfel te culci, altfel te trezesti.

tura de noapte

2010-04-01T17:06:00.003+03:00

salut. de vreo 3 saptamani, am primit o fetita. fetita mea si a ioanei. un inger de fata, cuminte si frumoasa.

azi-noapte, ca si cu doua nopti in urma, a avut chef sa stea treaza. si a trebuit sa o trimit pe ioana la culcre, si sa raman eu cu fata. fata mea. am incercat sa o adorm clasic, cu mana pe burtica. nimic. am luat-o pe umar. s-a mai potolit din plans si carait, dar nu adormea.

am pus-o usurel in patut si am invelit-o cu paturica roz. dupa ce am incheiat al nouazeci si noulea cerculet pe burta ei a adormit. bine, a adormit pentru 5 secunde, caci din difuzoarele instrumentului la care ii punem muzica a inceput sa cante o pupaza.

atrebuit sa reiau ritualul, pana cand, pe la 2 a adormit.

la 3 s-a trezit sa manance. de vis.

ziua doarme ca un prunc, vorba aia.

dar e minunat.

Asteptarea a luat sfarsit

2010-03-11T16:15:00.001+02:00

http://puiuldeom.blogspot.com/

devirusarea de dimineata

2010-01-03T16:37:00.001+02:00

marius, ai aici niste fisiere de executat.

http://dl.transfer.ro/Transfer_ro-03Jan-0349f05a12973da1.zip

Foc cu foc

2009-08-11T23:46:00.006+03:00

Astazi am tras pentru prima oara. o mai facusem si anii trecuti, dar nu se pune. astazi a fost special. eram cu prietenii.
un tip mai in varsta, si care era oarecum versat cu asta, ne-a spus sa lasam frica la usa si sa nu facem lucru asta dea-n pulea. toata treaba e in creier, zicea.
- care a facut armata?
Toti sapte am lasat privirea in jos. parca e o rusine ca nu ai facut armata....
- lasa, ca nu e o problema, doar ca vorbeam eu mai putin!
tiptil, intram, feriti de privirile colegilor, in Camera Ascunsa! senzatia a fost accea de elev de clasa a patra care se duce la muzeu. peretii erau alb imaculat, plini de fotografii cu instrumente de tras. daca nu stiati, chinezi au tras pentru prima data. numai ca o faceau sa se distreze....
brusc, mi-am dat seama ca treaba e serioasa, si nu vom iesi de acolo pana nu vom trage. macar un foc.
poligonul este complet automat. adica vine tinta la tine dupa ce apesi pe verde. mai apesi apoi pe distanta la care vrei sa se fixeze si din nou, apesi pe verde.
- dincolo de usa asta nu se mai fac glume, da?
nenea instructorul parea foarte serios, mai ales dupa ce l-am intrebat daca trece glontul prin geamul usii care ne despartea de liniile de tragere.
te dai cocos afara, pana intri pe linie, si iei in mana pistolul.
arma cu care am mai tras mi se pare acum un plici-plici ieftin, desi facea zdrente o doza goala de carlsberg de la 50 metri.
esti in fata unei mese si iti zici in gand ca ce cacat!, nu poti tu sa tragi la un carton pus la 5 metri. iei pistolul de pe masa, ii scoti incarcatorul, armezi, indrepti spre carton si plici! tragi in gol, sa te asiguri ca nu iti cade din mana. pana aici e ok, faza naspa e cand instructorul iti aseaza mai bine castile pe cap si te intreaba oarecum mirat : ce, iti pui si ochelarii?
tu te gandesti ca in filme aia si-i pun! si cocosul din tine zice 'e, normal ca nu, ma uitam sa vad din ca sunt facuti'. mare greseala! sare cartusul gol, fierbinte, spre tine de nu te vezi!
deci, in momentul in care iti pune langa incarcator si 25 de cartuse incepi sa cam strangi din cur! dupa ce te-a invatat de trei ori cum se baga fiecare cartus in incarcator te gandesti ca nu esti retardat si iei incarcatorul in stanga si primul cartus in dreapta. apesi pe el si intra in locas. de la al doilea e funny, ca iti aluneca in fata si spate, si te caci pe tine, gandindu-te ca poate se aprinde capsa aia, desi la instructaj ti s-a spus ca exista o sansa de 1 la un miliard, si 'cat de ghinionist sa fii'. e, sa zicem ca ai terminat de bagat 5 cartuse si ai arma in mana, tinta la 5 metri. respecti intocmai procedura de tintire si apesi pe tragaci. bang! si prima basina ti-a scapat! nu te asteptai! te relaxezi satisfacut si bang! trage ala de langa tine. injuri! a doua basina! simti ca daca mai trage si al treilea te vei felicita ca ai pantalonii maro, si nu pe cei albi de in pe care ai fi vrut sa ii iei de dimineata. tintesti din nou si deja e mai usor. bang! bang! bang! ai mai tras trei focuri, dar iti dai seama ca nu le-ai numarat, adica le-ai numarat dar ai uitat cate ai tras si parca ai bagat cinci in pistol. maaaamaaaa, am tras patru sau cinci, ce pula mea fac! incerci sa te uiti la pistol sa vezi daca a ramas tras in spate, dar mana dreapta, care de dimineata a fost ascultatoare, acum a ramas intepenita in fata. 'gata, stiu, ma uit pe tinta'. eh, te uiti, dar nu vezi nimic, pentru ca e la 5 metri si are 40x40 cm.....
te risti si mai tintesti inca o data. bang! si partea superioara ramane trasa in spate semn ca nu mai ai cartuse.... oare? in filme intotdeauna eroul negativ mai are unu pe teava, arunca incarcatorul in vazul celorlalti si apoi trage spre eroul pozitiv. dar tu nu esti eroul negativ, ca la Apaca ai lasat-o pe aia sa iti ia fata, si nu ai claxonat. nici macar cand proasta a franat brusc sa o ia pe prietena ei din statia de autobuz. mai apesi odata pe tragaci. clic! si ramane apasat. te uiti la instructor, care da satisfacut din cap.
chemi tinta si te uiti. una la 11, una la 9, trei la 8.
eee, cine pula mea a zis ca nu vad tinta? e usor frate! mai vrei 5 cartuse. si trimiti tinta la 10 metri.
tragi mai relaxat acuma, esti cel putin clint sau bruce sau rambo. chemi tinta. una la 6, restul in balarii, in afara punctajului, dar in carton. hmmm. nu e rau!
te mananca in cur sa dai tinta la 12 metri, dar te abtii. ceri alt pistol, sa vezi cum e cu recul mai mic. mai tragi cinci cartuse si gata. esti cocos iarasi. lasi pistolul pe masa, chemi tinta si o dezlipesti de pe suport. esti mandru! bang! bang! bang! ala de langa tine abia schimbase incarcatorul. injuri in gand. vrei sa iesi, dar parca nu mai ai sange in veioza. in orice caz, acum te-ai racorit. toata energia stransa in tine e afara. intrebi cat ai stat. 12 minute. mama, mi se parea o vesnicie!
acum intelegi niste lucruri din filme! acum stii ca angelina nu poate sa incarce un pistol. acum stii ca nu ai trage in nimeni, pe strada. sau dimpotriva...
in orice caz, este absolut demential, nu se compara cu nimic. mai ales cu pliciul ala de pusca, pe care il incarcai cu admiratie pe balta la pescuit si apoi trageai in sus, ca prostu'. data viitoare vreau un CZ, Glock-ul si Hazav-ul de azi mi se par deja light!
noapte buna bucuresti, maine trec la foc automat. se apropie deadline-ul.
bang!

mere.zeci de meri. livada

2008-11-22T12:33:00.001+02:00

“pai vere, e lumea plina de aprozare. Du-te in alta parte, daca aici e mai mult inchis”. Virginia vorbea foarte usor, mult prea usor despre apetitul meu pentru mere.
De cand ma stiu, mi-au placut merele. De orice fel, integre si rotunde. Nu stiu daca intelegi despre ce vreau sa vorbesc, dar asta intereseaza mai putin. In copilarie am crescut langa livezi. La inceput, asta prin scoala generala, stateam foarte mult prin livada de meri. Imi placea nespus sa pierd ore in sir stand de vorba cu merii. Ma ascultau si ne desparteam prieteni, cu promisiunea ca a doua zi ne vom intalni iarasi. In aceeasi perioada am vrut sa fur primul mar. am facut-o, aproape perfect, cu premeditare chiar, dar nu am putut sa il musc. L-am mirosit, l-am sters usor de praful imaginar, dar nu am putut sa il musc. L-am pus jos si am plecat. Toata noaptea m-am gandit la el si dimineata m-am oprit direct in livada. Nu mai era. L-am vazut mai tarziu in mana altcuiva.
De cand ma stiu, mi-au placut merele. Am crescut si in liceu aproape ca primeam mere din toate partile, poate ca si ceilalti stiau. Deja imi formasem gusturi, stiam ce se ascunde sub coaja numai mirosind marul, la fel ca degustatorii de vinuri nobile. Refuzam sa mananc un mar doar privindu-l la exterior. Dupa liceu, la facultate, imi permiteam din ce in ce mai mult sa cheltuiesc bani. Intrasem la prima slujba, platita foarte prost in piata dar foarte mult pentru mine. Aveam in fiecare seara cate un mar frumos in camera. Cel putin in primul an. Ma rafinam in alegerea merelor, in felul in care incepeam sa le musc, in felul in care le consumam. Faceam pariuri cu amicii, colegii de camera. Cine poate manca mai multe mere dupa o petrecere. Sau cine fura mai multe mere de la o petrecere.
De cand ma stiu, mi-au placut merele. Datorita acestui fapt am invatat sa aleg mere, din treacat! Cele mai bune mere sunt cele autohtone. Nu prea mari, neinjectate, nestropite, un pic inchise la culoare si cu usoare imperfectiuni, pe care reusesti sa nu le mai vezi incepand de a doua zi. Asta daca le pastrezi pana a doua zi. Asta mi s-a intamplat in anul doi. Am reusit sa pastrez un mar 2 zile. Doua zile in care l-am purtat peste tot cu mine. La BCU, la ASE, la cursul de LRC al lui Marius. Abia incepuse anul 2. De 2 saptamani. Aproape imediat l-am muscat si am simtit aroma. Bine, imediat e mult spus…..
Daca iti vine sa crezi, il mai am si acum. Gresit! E mai frumos si mai sanatos ca atunci cand l-am intalnit. Dar imi place la fel de mult ca atunci, desi nu il mananc decat pe el, putin cate putin, de frica sa nu il termin. Altul nu imi mai permit! Si nici nu cred ca mai am putere sa incep iar sa caut. Nici prietenii nu mai tin pariuri ca cele din facultate. Pentru ca sunt toti insurati. Aproape toti. Cei holtei nu prea mai fura mere. Ca cica nu mai au chef. Stau cu perele si gutuile lor. Nici eu nu as putea… Ce-o fi fost in capul meu, sa nu ma duc mai devreme la BCU in ziua aceea….
Va recomand sa treceti prin campusuri acum, toamna. E plin de mere proaspete! Acum e sezonul lor. Cautati autohtone. Veti gasi mai greu, dar veti gasi. Si apropo, coborati geamul A5-ului si puneti U2 la sistemul Bang&Olufsen. Sau Metallica. Sau Celelalte Cuvinte. Nu luati merele care sclipesc pe alte ritmuri, aproape orientale. Se strica a doua zi, mai ales daca nu le tii in sampanie toata noaptea.
“pai vere, acuma vorbesti usor, ca esti in fata cu experienta, da’ mai stii cand ai venit la mine, in anu’ 2, de ziua ta? Nu rade, ca stii cum era marul asta….ti-a luat ceva pana l-ai decojit!”
Virginia vorbea mult prea usor, dar acum imi convenea…..
Succes!

Moldova - o apa si un pamant

2008-08-01T12:23:00.003+03:00

Pentru ajutorarea victimelor inundatiilor din tara .
Noua ne pasa. Voua ?
Flashmob umanitar! Insa nu chiar atat de flash.
ESTI PIETON ?
Vino cu o sticla de apa plata
ESTI CU MASINA ?
Vino cu un bax de apa plata.
UNDE ?
In piata din fata Casei Poporului- Palatul Parlamentului .
CAND ?
Duminica 03 August orele 10:00-13:00
DE CE ?
PENTRU MARAMURES BUCOVINA SI MOLDOVA .APA NOASTRA FACE MAI MULT DE 300 DE LEI (ATAT CAT LE DA GUVERNUL) Pentru ca NE PASA ! VII, DEPUI APA SI PLECI. ANONIMI, UMANITARI CUM POT FI ROMANII CAND LE PASA.
CITESTE SI DA MAI DEPARTE ! FORUMURI, EMAIL, BLOGURI !
MAI AVEM trei zile sa aratam ca INTERNETUL ROMANESC ESTE O FORTA !!!

oral in sectia "accidente usoare"

2008-04-15T09:00:00.012+03:00

...pai si daca el nu are nicio urma pe masina eu ce sa va fac? dumneavoastra nu aveti nici martori....

16.30, deschid usa de la cladirea portocalie, in care am aflat ca se fac constatarile. "buna ziua, tamponare in trafic, o declaratie pentru completat as dori."

"uitati aici formularul, aveti numarul 123, va rog sa luati loc in sala, la o masa. completati toate spatiile libere si asteptati sa fiti invitat la biroul de constatari"

televizoare lcd, 23 grade Celsius, scaune "office", videoproiector pe un perete. intreb daca aici este sectia "accidente usoare" constatari. domnisoara cu picioare interminabile si decolteu bogat imi zambeste si imi raspunde ca da. s-au schimbat multe de cand am fost ultima data la constatari. acum 2 ani am tremurat la -2 grade Celsius 8 ore...

intreb la ce numar a ajuns coada. 81. scot telefonul mobil sa o sun pe ioana, sa ii spun sa nu ma astepte cu masa. se descarca bateria. apuc sa deviez apelurile catre celalalt telefon. o sun si ii spun sa nu se impacienteze. sunt la politie si e cald. incep un joc nou convins ca voi dobora recordul propriu la nature park.

"domnul andrei iordache, posesorul numarul de ordine 99 este invitat la receptie. andrei iordache la receptie va rog". maaamaa, ce tare, te anunta la microfon, ca in germania..... nu mai stiu unde am ramas cu jocul si ratez doborarea recordului. 60 de minute trecute, au intrat deja 20 numere... hai ca merge repede, incep alt joc sperand ca am timp sa il termin. sperand sa il termin. sperand sa ajung acasa pana la 8 jumatate, sa imi fac un dus si sa ma uit la meci. trec alte 60 de minute. au intrat 3 numere... ciudat, o fi fiind schimb de tura la militieni, cine stie. mai trec inca 60 de minute, inca 3 numere.

"ma pot aseza sa completez si eu formularul?" ma intrerupe de la joc un domn. "Doamne fereste, nicio problema"

"merge greu?"

"nu prea, nustiu ce se intampla, cand am ajuns eu a mers mai repede, acum s-a gatuit un pic. schimb de tura, habar nu am"

"da-i dracu, astia se schimba dimineata la 7 jumate. scriu ei greu...macar sa vedem meciul. au antena 1 aici?"

zambesc de complezenta si inchid jocul. devine palpitant, s-a ajuns la 112.

"stelist? si eu la fel...ma duc sa intreb de antena 1"

se intoarce in momentul in care ecranele se schimba pe antena. tare, macar vedem meciul.

mai trec 90 de minute, s-a ajuns la 114. trec pe la receptie si intreb cine urmeaza. 121. si ii tipul face cu ochiul unei domnisoare care nu s-a asigurat la iesirea din parcare. 1-0 pentru steaua. macar de as intra la pauza.

"...george hristescu, posesorul numarul de ordine 123 este invitat la receptie. george hristescu la receptie va rog."

sar de pe scaun, scorul e 1-0, steaua joaca destul de bine.

"biroul 4, va rog"

intru la militienii constatatori, salut si ma asez la birou. ma intreaba ce s-a intamplat, explic si organul trece la computer. rateaza prima logare. si pe a doua. intra in sfarsit in aplicatia de identificat autoturisme si proprietari. cauta numarul indicat de mine, il gaseste si ma intreaba daca l-as recunoaste pe cel care m-a palmuit in trafic. il recunosc, imi arata o fotografie.

ma intreaba de martori. nu am. de ce nu am? de ce nu am coborat sa rog pe cineva sa imi fie martor? "dvs. ati fi coborat? e, d-aia nu am coborat nici eu".

"el are urme pe masina?" nu stiu daca are sau nu, eram ocupat sa sun la 112.

"...pai si daca el nu are nicio urma pe masina eu ce sa va fac? dumneavoastra nu aveti nici martori...."

incepem o discutie suculenta despre ce ar trebui sa faca politia rutiera si nu face. ba face, in optica organului. normal ca face. si eu ma incapatanez sa ii spun ca nu face.....

ne certam si vrea sa vada masina. o vede. "aaa, pai doar atat. bara stanga fata zgariata". ii spun ca stiam asta. el trebuia sa se convinga. imi da autorizatie de reparatie si plec la sectia 4 pentru a-l reclama pe lacatus sorin, taximetristul din strada ivan anghelache, bloc M29, care m-a palmuit pentru ca nu l-am lasat sa intoarca peste un bulevard. adica nu aveam nimic cu animalul, doar ca m-am nimerit in calea lui cand a facut stanga peste 2 benzi si 2 tramvaie si nu am vrut sa dau inapoi ca sa ii fac loc. nu am vrut. si nici nu aveam unde, in spatele meu mai erau si alte autovehicule.

"am si eu o reclamatie. uitati ce s-a intamplat" si ii explic agentului superior de la sectia 4 toata actiunea mea de aparare a obiectivului logan in fata furiei galbene a soferului tigan.

acum trebuie sa mai sun peste 2 zile ca sa aflu pe ce curs s-a incadrat ancheta. si numerele de inregistrare ale plangerilor.

"iubire, mananci? ti-am facut pui cu cartofi frantuzesti"

mananc. si o ascult pe ioana cum imi spune sa imi vad de treaba mea altada, ca nu pateam nimic daca dadeam 20-30 cm inapoi. eventual sa imi cer si scuze.

bref, militia apara delicventii. delicventii isi fac de cap si sustin militia cu bani. si eu sustin militia cu bani. sunt delicvent? nu. cred ca nu. sper sa nu. adica, sigur nu. anul asta nu am platit impozitul....

asa am facut sex oral luni seara. la sectia de politie. pareau satisfacuti la sfarsit. eu nu. parca mai mergea si un anal, m-as fi intors......

revin cu amanunte.

feriti-va de: b-30-wce, logan. taxi. galben. galben cacaniu ca culoarea de taxiu. vorba cantecului.

il conduce lacatus sorin, cnp 1710503463033, care sta pe str. ivan anghelache nr.1, bl.M29, sc.C, ap.59.

sector 5, bineinteles, bucuresti. care este.....

d-asta nu suport tiganii. nici eu....

drumuri bune.

Pseudoimaginatie. linie, linie, punct

2007-11-21T22:45:00.000+02:00

m-am incaltat cu toate cele 800 de potcoave. mi-am scos paltonul de pe mine si am tras o gura zdravana de bautura. brrr. m-am scuturat si am plecat spre crama. cei mai multi ma priveau pe furis si isi fereau privirile cand ma uitam spre ei. ferm, driv ma indruma usurel, smucind din cand in cand hamul. stiam drumul pe dinafara. ii stiam reactiile, il anticipam. deodata, in dreapta mea am zarit-o pe ea. a rosit brusc. driv a zmucit hamul, facandu-ma sa scot acel nechezat scurt. ii placea la nebunie sa ma auda nechezand. ce-i drept, si mie imi placea. ea a plecat usor, pasind lin, dorind parca sa nu o auda nimeni. am ramas pentru o clipa pe loc, privindu-i spatele perfect, privind acele linii pe care as fi vrut sa le tot privesc continuu. driv a mai smucit odata hamul trezindu-ma. in spate, badaranul tipa deja "mai stai, gloaba?". nu am apucat sa il privesc in ochi, pentru ca a trecut prin dreapta tipand in gura mare ca nu il pot ajunge. deja fierbeam. asteptam de la driv un semn. nu l-a facut. cateodata driv ma surprindea, nu era el. ma rog... poate are si el gandurile lui...la urmatorul colt de strada trec usor in stanga badaranului oprit. hai, driv, hai, fa-o! badaranul scoate un urlet, apoi inca unul. il ignor, dar driv ma smuceste scurt. daaaaaa. imi leaga picioarele din spate si ma biciuieste scurt, atata doar cat sa scot acel tipat disperat. fac ochii mari si o vad pe ea. statea in fata mea, la 100 de metri, si radea enigmatic. parca isi dorea sa i-o platesc badaranului. brusc, face o pirueta si dispare intr-un nor de fum, tipand si facand galagie, amestecandu-se in multimea pestrita. il simt pe driv cum imi elibereaza picioarele si simt muscatura biciului. pornesc in galop spre multimea care parca statea pe loc. monstrul era inca in dreapta mea si urla cat il tineau puterile. bicul ma lovea din ce in ce mai tare dar nu mai conta. lui driv ii placea la nebunie sa vada ca nu il fac de rusine in situatii limita. facea parte din felul lui de a fi. las monstrul sa imi priveasca tatuajul de pe spate. dar nu reusesc pentru multa vreme. este iarasi langa mine. trece si mi-l arata pe al lui. driv parca a innebunit. ma duce mai aproape. din ce in ce mai aproape. clar in seara asta nu e el... ezit intr-un viraj si monstrul este prea aproape. prea aproepe ca sa il mai evit. deja imi inchipui usturimea provocata de copitele lui uriase pe fata mea. scot un tipat. driv ma biciuieste smucind hamul, apoi trage de ham in dreapta, franez. driv ma biciuieste scurt si imi arata de ce este in stare. trec usor de monstru. ii simt respiratia. simt ca nu mai poate. daaaa. tip triumfator in timp ce il depasesc. deodata ma blochez. calare pe monstru e driv. nuuuu.... nu ma tradaaaaa. tip si simt hamul smucindu-se. ma opresc, dar in continuare tip. in fata este ea, rosie ca focul, la intrarea in crama. driv ajunge si el si mostrul imi face complice cu ochiul. hei, frumoaso, las-o mai moale, abia ce ai iesit in oras. noaptea e mare. driv se apropie de cea care a descalecat de pe frumoasa rosie, care acum clipeste des din pleoape. din spatele meau apare si gear, exprimandu-si uimirea. inca mai poate driv, inca mai poate. oricum, parca masina asta te anticipeaza.
lasa, gear, ca nici a ta nu e de colea... ea e elean. ne-am cunoscut aseara, in curtea targului de carte veche. elean, el e gear, cel mai tare sofer de pe aici.
"hai octi, hai sa facem baita si apoi sa te scot la un suc. ne plimbam un pic si ne intoarcem acasa." cuvintele lui driv m-au facut sa tresar si sa imi revin din vis.
"da, cum sa nu. cum vrei tu, driv" ii raspund in gand. plecam spre crama. la primul colt, ea. rosie ca focul. pleaca de langa mine usor, pasind lin, dorind parca sa nu o auda nimeni.

Borduresti, la nord de Giurgiu

2007-11-14T23:18:00.000+02:00

"...si pe urma regele m-a calcat usurel si a coborat in strada! era un copilas..." zise el mandru. "pai si bunicule, cum ai ajuns aici?"

"hai lasati galagia si treceti langa placile astea noi, ca vine acum gletiera si iar ajungeti la gunoi. m-am saturat de voi, va plangeti ca si cand ati fost mare branza."

"hai scoate-o si pe aia, ultima. ia uite frate, asta s-a conservat aici de zici ca e pusa ieri. nici nu zici ca are 30 de ani. de fapt toata strada asta e la fel. nou-nouta. se vede ca au stat numai boieri in zona. foarte tare. dorele, ne mai tii ma mult aici?"

nea gogu nu prea facea treaba ii placea doar sa stea cu gura pe ei. cand au aruncat-o pe fiica mea langa mine nu imi venea sa cred. ne revedeam dupa 40 de ani. arata inca bine. nici nu zici ca are 200 de copii.

"bunicule, cum ziceai ca am ajuns noi sa tinem impreuna placile astea?"

"pai, nepoate, mai intai au trecut unii in niste carute mari, si vorbeau ca ne vor strange pe toti, ca sa ii aduca pe aia noi in locul nostru. apoi, dupa 3 zile, nea gogu a pornit compresorul si le-a povestit pustilor sprijiniti in cozi ca tot el ne-a aranjat si domiciliul asta, si ca sincer lui chiar ii pare rau ca ne da afara, da' unu, sefu', i-a adus din china pe astia noi si ca trebuie ca sa mananca si gura lui o paine, cum ii place lu' gogu sa zica."

"tataie, alea sunt gipuri, habar nu ai! "

"bine, bine, tot carute sunt. asa. si pe urma gogu a pus mana pe dalta aia mare, pneumatica, si a inceput cu unchiu sasa, din capul strazii. eu am fost ultimul. ne-au urcat intr-un camion mare si ne-au dus in infern."

"hai mai baiete, arunca mai cu spor. bai frate, asta e decretel d-ala facut la norma, d-aia e asa puturos. da-mi sticla aia, ma, ce sofer esti tu daca toata ziua bei alcool. noroc ca e mare camionu', nu se rastoarna cu tine..."

"asa, spune bunicule"

"...acolo in infern sunt niste dinti mari, prinsi in falci puternice. doamne cum mai muscau din noi. fara mila, pana am ajund praf si pulbere. cand m-am trezit, eram deja amestecat cu tineret ca tine si o mana uriasa cosea sacul la gura. ne lipeam unul de altul ceva de speriat. asa am ajuns aici, praf pentru lipit faianta de perete."

"hai gata. ati palavragit destul. galeata s-a umplut. vin peste voi......"

"nea gogule, ce-are bre bordurile astea? de ce nu mai e bune, ca e ca noi. ai zice matale ca au 40 de ani? puse de comunisti. nici tata nu i-a prins pe aia de le-au pus, pe dej ala. astie le scoate acu si pune granit d-ala de china. tare primaru' asta ca nu il prinde nimeni si nu ii face nimeni nimic. io vreau ca mircica sa se faca primar, bre, cand s-o face mare. ca e misto, ai bani si masini de care vrei."

"se face pe pizda ma-sii. hai bai dorele, ca numai gura e de tine. e bune bordurili, ce are, da' daca ala le-a cumparat, ne bucuram, ca am dat si noi bani, ca si noi platim impozite, nu? hai sa le incarcam si sa le ducem la macinat, ca are lumea nevoie sa puna faiante si gresii si nu are din ce sa faca prafu'. costica, baga mare, tata."

Teoria pantalonului larg si a gandirii stramte

2007-10-23T17:40:00.000+03:00

Cititorule, inante sa critici parcurge cu atentie textul ce urmeaza! O carte nu se judeca dupa coperti asa cum articolul de fata nu se judeca dupa titlu, ci dupa continut. E vorba de cateva sesizari dupa o lunga si directa observatie a atitudinii unor semeni de-ai nostri. Ceea ce se vroia a fi un articol sarcastic a devenit unul pe cat se poate de serios si plin de talc. Desi are nuanta unui atac la persoana el nu este decat o opinie. Lectura cat mai atenta si placuta!

Nu sunt multi cei care cunosc povestea pantalonilor largi, cu renumitul si mult criticatul lor tur. E interesanta si pe alocuri pilduitoare.

Negrii au suferit mult din cauza prejudecatilor si a urei rasiale, de la exploatarea inumana pana la amplificarea celor mai mici greseli si pedepsirea aspra si nedreapta pe care au suferit-o in trecut; ba chiar si astazi se mai aplica un astfel de tratament. Asa se face ca acestia aveau inchisori special amenajate cu o politica spartana. Cei inchisi aici aveau de indurat munci silnice si pedepse crunte. Ajunsi la limita disperarii, multi dintre ei se spanzurau in celule cu bretelele de la pantaloni. Astfel de incidente se intamplau sistematic. In consecinta, conducerile inchisorilor au hotarat sa nu li se mai dea bretele, iar pantalonii aveau de acum turul lasat. In spirit de solidaritate pentru fratii lor inchisi, dar si ca forma de protest impotriva regimului auster si injust, cei ce erau in libertate au inceput sa poarte pantalonii intr-o maniera asemanatoare. In timp, ei au devenit un fel de uniforma a soldatilor miscarii hip-hop, dar in prezent, constat din ce in ce mai mult ca au devenit o moda, ceva ce e privit ca tinand strict de imagine, o buna vestimentatie pentru a atrage fetele vesele. Only shit!!!

Tinereii cu personalitatea in rate, care ziua sunt “underi”, iar noaptea se unduiesc pe boxa din club dupa ritmurile gretoase ale manelelor promovate abuziv, nu fac altceva decat sa defaimeze si sa prejudicieze, in general miscarea hip-hop autohtona, si in special pe cei care o sustin, fie ca doar asculta, canta ori sunt aleargati de politie pentru ca arta urbana nu este apreciata.

Vorbind de cultura geniala si de lexicul acestor mari fuckeri ce cred ca hip-hop-ul se rezuma la cateva trupe consacrate, fara insa a le cunoaste evolutia si lupta pe care au dus-o pana ce si-au castigat bine-meritata titulatura de “trupa de mainstream”, nu poti auzi decat un bombastic “yeeeeaah” ori un ridicol “yo”, indiferent de contextul in care se afla. E un fel de tic verbal care se alatura unor sintagme extra-patetice foarte des uzitate, gen: “Ce faci fetele?” ori “Moaaarfa bai!!”, si sa nu uitam de clasicele cuvinte folosite cu o turatie de 20 de ori pe minut: “p**a” si “cacat”.

Mergand pe firul psihologiei, ultimul cuvant amintit sintetizeaza valoarea lor ca oameni intr-o societate, un fel de exteriorizare a respectului de sine venita din subconstientul lor. Si totul nu ar fi chiar atat de deranjant daca acestia ar avea un miraculos si rarisim moment de luciditate si ar exclama privindu-se intr-o oglinda: “Moama, nu stiam cat sunt de penibil!”. Insa asa ceva nu prea se intampla si ar fi bine sa ma parchez din nou pe Terra si sa nu mai visez la o sclipire morala din partea lor.

Fara echivoc, orizontul acestora de cunoastere e la fel de inchis ca si carcasa cd-ului propaspat piratat din nesimtire, prostie si/sau inconstienta, imbracate frumos de pretextul “lipsei banilor”. Dar acum imi permit sa spun ca daca ai posibilitatea materiala sa fii conectat la internet si implicit sa descarci melodii peste melodii pe care le gasesti si la un magazin de specialitate si la taraba la care vinde nenea Gigel de la scara B, atunci nu ai tu oare cativa lei din astia mai grei sa-ti cumperi muzica in original? Ba da! Dar e mult mai simplu asa. “De ce sa ma gandsc oare daca ii afectez aluia care imi incanta mie auzul, evolutia profesionala?”. O mentalitate proasta si, din pacate, adanc inradacinata, cu minime posibiltati de schimbare.

O ultima chestiune, ce incoroneaza totul: nu o pereche de baggy pants si niste casti te fac raper. Puterea mentala, capacitatea de a filtra si intelege mesajul transmis, asta este esenta! Hip-hop-ul este inainte de orice o stare de spirit si un mod de viata.

Daca, din intamplare, te-ai regasit in randurile de mai sus si acestea nu ti-au trezit constiinta de mult adormita, asculta aici: Stai jos si schimba domeniul muzical cat mai repede posibil! Iar daca ai colegi, amici ori cunoscuti care se incadereaza in tiparul prezentat, recomanda-le articolul si poate ca se va schimba ceva in lumea lor.

Cititorule, a venit vremea sa iti multumesc pentru ca ai avut rabdare si ca ai lecturat cele ce am scris. Acum, Tu esti in masura sa tragi o concluzie, in baza cugetarilor de mai sus si a propriilor viziuni. Cine stie, poate optica noastra e diferita sau poate e mult mai asemanatoare decat credeai la inceput…

Fie ca esti sau nu de acord cu mine am un lucru complicat de simplu sa-ti spun: Pace!

Sursa: email.

Multumesc si te rog

2007-10-05T12:34:00.000+03:00

cred ca multumesc si te rog au plecat din tara. nu i-am mai vazut de vreo 5 ani. inainte, cand ieseam pe strada ii vedeam mereu, impreuna, fericiti, mergeau mana in mana si cantau, veseli. acum nu mai sunt de gasit. in lipsa lor lucrurile merg foarte greu. adica, inainte il vedeam pe multumesc cand intram in magazine si deschideam usa unei tinere, care impingea un carucior de bebelic. cu bebelic cu tot in el. dupa ei, iesea din magazin multumesc topaind strengareste. masina din fata vireaza brusc la dreapta, trezindu-ma. vecinul de trafic e luat prin surprindere si franeaza violent, evitand impactul cu masina din fata mea, care acum este in fata lui. inainte, era altfel. te rog semnaliza in locul tau, astepta, se baga el primul si te dirija, ca sa nu jenezi pe nimeni, apoi multumesc aprindea luminile de avarie pentru 2 secunde si ridica manuta dreapta. toate mergeau ca pe roate. acum, e mai greu. ce-i drept, parca i-am vazut in februarie la paris, pe bulevardul ala, champs-elysées. erau la shopping. bine, poate i-am confundat, desi nu cred, pentru ca ii stiu foarte bine, o vreme am stat cu ei in camin, apoi mergeam cu acelasi autobuz. mancam la aceleasi restaurante, intram la aceleasi cinematografe, dupa facultate mergeam impreuna peste tot, in concedii, in delegatii, la moieciu, la niste cunostinte de-ale lor. mai ales ca ioana ii stia si ea. stateau in aceeasi banca la litere, la seminarul de LRC. i-am mai zarit in iarna prin germania. acolo cica si-au luat casa, cetatenie, tot. ca de fapt, parintii lor erau de acolo. eu nu cred! acum doar vorbesc despre ei oricand am ocazia. am fotografii cu ei si noi, la munte, din 2001 si de la mare, din 2000. le port cu mine, ca sa nu ii uit, cumva. bine, teoretic nu am cum, ii stiu de mici. am copilarit impreuna. cand am drum, trec pe la fosta lor casa. sta altcineva acolo. familia p@#a mea. si au o groaza de copii, nu stiu cum se descurca, zau. am auzit ca ii mai ajuta lumea. din ce in ce mai multa lume. din pacate. ajung la birou si deschid mailul. mi-a scris te rog, zicea ca vor sa se intoarca in tara. a nascut multumesc un baietel. l-au botezat zambet. zicea ca nu mai pleaca nicaieri fara el. i-am zis ca abia ii astept, desi nu stiu unde vor sta. bine, cred ca ii iau la mine, ca odinioara. daca vrei, pot sta si la tine. si, daca mai ai prieteni, care frecventeaza familia aia cu multi copii, si vor sa ii primeasca, multumesc face cele mai bune prajituri, sa stii.

Trafic greu...

2007-10-05T11:56:00.000+03:00

nu stiu ce sa fac... as lasa masina de serviciu la serviciu... mda... doar de aia se cheama "de serviciu". n-as mai lua-o acasa. o incui langa sediu si plec cu metroul. dar daca nu gasesc loc langa sediu... ma rog... nu pateste nimic, e asigurata, la o adica. m-am saturat sa stau, la propriu, 2 ore in trafic. m-am saturat de conducatori auto care intra in intersectii desi este evident ca nu trec de ele. si raman acolo, pe verdele celor din dreapta. ii claxonezi si ei iti arata obrazul. ba, mai mult, dau geamul jos si striga la tine "de ce pula mea claxonezi, ma, ca fraieru', crezi ca daca claxonezi treci mai repede? unde sa ma duc, nu vezi ca e blocata intersectia?". da, intr-adevar, e blocata pentru ca ai iesit tu in ea fara sa te gandesti ca ramai in mijlocul ei... ca prostul...dar, pana mea, ai bmw tunat, ai q7 alb, ai mercedes si lant de aur la gat. ce-ti mai trebuie bun simt. nu mai e trendy sa ai bun simt! m-am saturat de militieni care incurca intersectii ca cea de la lujerului, realizeaza ca nu mai fac fata si pleaca miseleste spre motocicleta, se urca pe ea si dispar. "lasa, ca se descurca ei... ". m-am saturat de conducatorii auto bolnavi de hipercorectitudine... de exemplu, se apropie de semafor. nu este intersectie, doar un semafor "de trecere" ca cele din militari. culoarea se schimba din verde in galben EXACT in momentul in care ei ajung in dreptul stalpului. tu, ca romanu, mergi cu 60 in spatele lui la 3 metri, si el, care vorbeste la telefon cu stanga si fumeaza cu dreapta, trage frate o frana de aia de intoarce capete pe trotuar, lasand dare pana la mijlocul trecerii de pietoni. tu franezi "blana", faci o eschiva, daca mai apuci si ai unde, ala din spatele tau e in vrie, ca nu se astepta sa te opresti la 3 metri de semafor, ajungi langa hipercorectul din fata ta, dai geamul jos si injuri. ea, fireste, este o ea, arunca tigara pe jos pe geam, si raspunde senina "altadata sa pastrezi distanta, asa cum ai invatat in scoala!"...pfoooaaa... are dreptate, asa e, dar s-ar putea ca maine, in locul meu, sa fie un FH480 de la volvo, cu 42 de tone de piatra in el... asa ca draga mea, daca se face galben in clipa in care treci pe langa semafor, go for it, gibt es gas, calc-o. legea zice ca poti trece "daca nu poti opri in siguranta". aaa, puteai opri in siguranta.... ok, parerea ta, caci ala de isi pune numar de germania cu numele lui, DOREL, pe geamul FH-ului are alta optica...... asa ca las masina la birou si merg cu metroul. succes. adevarul e ca m-am cam saturat de romania. tu nu? hai, drumuri bune, colega!

mocoFAN CURier

2007-10-02T20:28:00.000+03:00

B 08 XUL. daca va intalniti cu dacia break alba, veche, in trafic, sa ii transmiteti conducatorului auto toate urarile de bine. este o masina de la o firma de curierat. nu semnalizeaza, merge pe mijlocul strazii, nu te lasa sa il depasesti ca sa eviti un bou, in fine, sofer de bucuresti. deci, domnilor directori si sefi de parc auto, aveti grija pe cine angajati sa va conduca masinile.

Banc

2007-10-02T16:30:00.000+03:00

O fetita se duce la un magazin de animale si intreaba "Va log, aveti iepulasi dlagalasi ?".

Inima vanzatorului se topeste brusc. Se aseaza pe vine, langa fetita, si o intreaba "Vlei un iepulas dlagalas alb, sau unul dlagalas moale si neglu si pufos ? Sau poate pe cel dlagalas si maloniu de acolo?".

Fetita se inroseste, se leagana putin pe calcaie, isi pune manutele pe genunchi, se apleaca in fata si raspunde in soapta.......
“Cled ca pe pitonul meu il doale in cul de cale.....".

432

2007-09-30T16:00:00.000+03:00

vineri am fost la 432. adica la film, la 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. daca in perioada '85-'89 aveati peste 16 ani, veti fi socati, veti plange. daca in perioada mai sus amintita ati facut vreo intrerupere de sarcina, veti sti despre ce este filmul, veti fi socati, veti plange. daca in '89 erati o sarcina nedorita si mama voastra nu a avut curaj sau bani, veti rade la acest film, remarcand matizul galben de pe o strada, in spatele actritei principale, atunci cand ea asteapta sa se intalneasca cu Domnul Bebe, si e gata-gata sa o calce salvarea aia veche.....

Filmul m-a miscat, si mai ales pe ioana si pe adina. altfel, de exceptie. bravo, domnule, ati vazut ca se poate?

Grecia

2007-09-30T15:14:00.000+03:00

la inceputul lunii septembrie am

fost in vacanta la greci. mai precis pe insula thassos. excelent. de vis. este inca o insula pe care nu foarte multi romani au descoperit-o, curata, linistita, pe alocuri salbatica. in ciuda tuturor sfaturilor si avertizmentelor, plecam prin bulgaria. prin sofia. nu prin nova zagora-stara zagora. nu, nene, aleg sa ocolec 200 km dar sa merg pe autostrazi. ei chiar au, la un moment dat, autostrazi, nu A1, A2, ci autostrazi. un fel de DN1 intre ploiesti si comarnic, dar fara sa treaca prin sate. viteza, de croaziera. 130-140 km/h. legal 100. 60 prin unele locuri. din cauza de lucrari. au bulgari nene niste tuneluri, land tunnel, vorba lor, luminate ca pasajul marasesti si lungi cam de 3 ori pasajul unirii. din bucuresti. drumul excelent, dupa ce depasesti sofia, dar plin de gabori. sau, ma rog, politai. de fapt ei sunt pandari. adica stau la panda. stau ei cu radarele alea ale lor antice si hopa! te opresc si iti zic o viteza, asa, la oha, ca sa le dai si lor un 10 euro acolo. trecem fara probleme. multumesc pe aceata cale soferilor bulgari. la greci, alta lume. borduri de marmura....asa ca adriean e mic copil...ma rog, marmura si granitul la greci creste peste tot. efectiv peste tot. pe insula, neoficial, e drink and drive. neoficial. oficial e, vorba lui stelios, . asa ca m-am simtit bine. un mythos la 60 km, asa a fost intelegerea. faceam pe zi cam 120 km. calculati voi. bine, seara mai bagam ceva tsipuro sau, bleah!, ouzo! astea doua e mentolatele la ei. un fel de tuica de menta, dar cu menta adaugata in plus. pe insula, specialitatea lor este fructa de mare. caracatita,sepie, creveti, crabi. la gratar, la tigaie, crud, fript cu sos, fara..... si carnea de ied. totul are inclus garnitura. cartofi prajiti, aurii, multi si gustosi. noi nu am stiut si am cerut ca la city grill, cartofi prajiti separat. elio, insa, a stiut, si la el in taverna, in prima zi, ne-a adus mancarea fara cartofii comandati separat. ne-a invatat sa nu mai cerem decat la octopus cartofi, restul are 'included'. la intoarcere, am urmat acelasi drum. keramoti, kavala, kulata, sofia, ruse, giurgiu, bucuresti. la intrare in bulgaria, coada la vama. de ce nu stiu. ceea ce stiu e ca cetatenii din masinile cu numere de bulgaria treceau fara control. noi nu. asa ca stam 10 minute la coada si trecem si noi. 20 metri in tara vecina si prietena, un functionar ne trege pe dreapta. 'chitanta', zice, si dispare in spatele unui geam. eu, care aveam 'chitanta' valabila nu cobor, pun avariile si astept dupa 10 minute de intrebari interioare si exterioare (alex si elke nu stiau ce am facut, ioana imi zicea sa fiu calm) cobor la functionartata si il intreb in engleza ce vrea. de dupa geamtata imi zice in romana: "5 euro". "pentru?" zic eu. "5 euro" insista bulgartata. ma rog, il injur in romana, spre deliciul colegilor de coada, care erau in exclusivitate romani sii ii arat prbrizul, cu chitanta. o cere, o aduc, numara zilele ramase si imi zice "go". il mai injur odata, il fac labagiu pentru alex si plec. de ce nu ma lasa sa trec pe barba mea, fara sa mai stau acolo? daca vreau rovinieta, ma opresc si iau, daca am una, sau nu vreau pentru ca sunt jmeker, lasa-ma frate bulgaroi sa trec. dar, deh!, ceafa lata. merg in spatele masinilor de bulgaria. dupa audi nu ma pot tine, la ce viteza ating astia, raman si fara masina la un control. urmaresc pasaturi si mondeo. unde franeaza ei franez si eu. asa scap de 7 radare. apoi, ca desteptul, depasesc coloana in tunel si la iesire, stop, radar control. cucumber guy in mijlocul strazii. opresc pe dreapta, pun 10 euro in acte si cobor la el. "radar control, trafficna radar speed. auto documenta, please". bai frate, te relaxezi? "check document, i am in a hurry" ii zic. asta nimic. "geoooorgeeee, roman esti? limitna sase zeci, avut senta patru" ma, acuma baiatu' cam avea dreptate. pe la 160 incepusem sa franez, deci o cam mierlisem. eu stiam ca ei spun o viteza asa, cu 30-40 mai mare, ca sa iti ia banu'. ii mai spun sa mai verifice odata actele, asta se uita la aia 10 euro si rade. "ne, ne, ne, george, ne". imi arata pe o carte viteza mea: 104 km/h - 150 leva. adica 81 euro. bai prietene, asa mai stam de vorba, deci 104 aveam. buuuun. ii zic ca sunt din giurgiu, stii tu, giurgiu ruse, podul peste dunare, asta nimic. "george, doi zeci euro ok, if no, amenda radar control." bine ceafa-lata, bine. mai scot 10 euro, intinde mana dupa ei, dar eu tin puternic de ei si il intreb "next colegue, next radar control?". rade bulgaroiu si strange banii in pumn, apoi imi spune ca la un kilometru dupa al treilea tunel e radar. asa a fost. scap si de asta, apoi jur sa ma tin dupa pretenarii furaciosi de masini. ajung cu bine la giurgiu, trecem pe la parinti, apoi incalecam pe cai si plecam acasa, incantati de ce saptamana petrecusem.

deci, in concluzie, bai stoichicove, go home frate, ca sunteti mai fomisti ca militienii nostri.

Politia e militie....

2007-09-30T14:48:00.000+03:00

ieri am fost la restaurantul suedez de la marginea nordica a orasului in care locuiesc. restaurantul ala care are un muzeu al mobilei sub el. ma rog, unii zic ca e magazin, dar eu cred ca este muzeu. lume multa, pestrita, umbla unii dupa altii, strigand la copii, intr-un pelerinaj indicat de niste sageti mari negre intinse pe podelele gri. deci, muzeu. am mancat bine. adica m-am saturat si a fost destul de ieftin. 30,5 lei pentru 2 persoane, main dish plus suc si desert. foret noire. sucul e la discretie, iti platesti un pahar si il reumpli de cate ori ai nevoie. romanii am observat ca au nevoie in medie de 3 ori. am plecat de acolo spre casa printr-un trafic mediu, ca de sambata dupa-amiaza. nu am mai avut timp si rabdare sa mai mergem in nicio vizita, asa ca hotaram sa ii sunam pe toti si sa le spunem. ca stam acasa. drumul spre blocul nostru traverseaza doua strazi cu sens unic, pline de gropi si masini parcate pe stanga si dreapta, astfel incat te strecori destul de greu. aseara, o masina cu insemnele militiei actuale venea din sens opus... am incercat sa ma opresc si i-am facut semn agentului ca il las sa treaca primul, deh, e militian.... el mi-a intors semnul, a dat o faza lunga si mi-a facut loc sa trec. cum aveam geamul deschis, i-am strecurat un "esti pe contrasens" si am trecut mai departe. cum avea geamul deschis, a auzit. fac dreapta pe cel de-al doilea sens unic, pe langa piata, si opresc pe dreapta ca sa ii cumpar ioanei struguri si piersici. cer un ciorchine alb si 3 piersici si astept sa imi cantareasca sorin fructele. aud un claxon scurt si pe cineva care striga in directia mea ca nu am oprit masina gresit. stiind ca nu mi se intampla, ma uit in directia masinii. surpriza: maisna militiei era oprita in spatele masini mele si agentul cobora. spre mine. ioana ma strange de mana si ma intreaba daca am facut ceva gresit. ii raspund ca nu si platesc 7,4 lei. lui sorin, cel de la aprozar. "ziceai ca e contrasens si nici nu e. eu merg pe aici de multi ani" imi transmite cordial si diplomat agentul, un buratino de 2 clase. mirat ii zic ca este o sageata de ocolire acolo, care ii indica sensul. "ba nu e", continua amicul. ii spun ca este, sa mearga sa se uite iar el imi raspunde ca nu este. ioana ma strange mai tare de mana si imi spune sa il las, ca avem treaba acasa. nu aveam, dar asa este ea, concilianta. prietenii stiu de ce... il invit pe agent sa mergem impreuna, accepta dar ioana nu ma lasa. buratino imi vorbeste la a doua singular. eu la a doua plural si il corectez. nu se lasa si continua. cedez. buratino se indreapta spre masina, satisfacut. pleaca, spunandu-i colegei, pe care dorea sa o impresioneze, ca sunt fraier. plec si eu acasa. ioana mai mirata decat mine, intreaba ce a vrut. nu stiu ce sa ii raspund. dar ii explic ca in loc sa mearga spre un loc in care o batrana ramane fara banii de paine, in holul blocului, el a preferat sa ocoleaca doi kilometri si sa vina dupa mine, sa ma certe. sau, ma rog, a intrat pe cealalt contrasens si a ocolit numai 124 de metri. asadar, dragi infractori, stati linistiti. politia e militie.

Femeile au nevoie de protectie, tandrete si pula.

2007-09-25T09:09:00.000+03:00

”Recomandare - Continut explicit. Celor pudibonzi si pretiosi le recomand in lectura inlocuirea cuvantului "pula" cu cuvantul "floare". Sensul va ramane neschimbat. Va multumesc. Nu voi tolera comentarii cu acelasi continut. Decenta pls.

Femeile au nevoie de protectie, tandrete si pula.Barbatii stiu asta dar sunt convinsi ca pula le poate inlocui pe primele doua. Ei nu stiu ca pula este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii. Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti, invingatori, virili si lipsiti de nuante.Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati.Nici macar nu il putem mima.Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este: O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are pula mai mare? Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient, invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire. Ce are cheliosul ala cu burta in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? O pula mai mare? Nu, frate, are mai multi bani! vine invariabil etrnul raspuns. Asa e, de multe ori,zicem si noi. Dar nu despre acele femei si barbati vorbim noi. Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat fizic, trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune. Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza este mereu prezent gata oricand sa intinda un brat nu foarte puternic dar mereu oportun.Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea priveste absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la pula care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns...El, tinar carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului.Ca doar depune toate eforturile.Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj.Vor ajunge in curand la munte.Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.Femeile au nevoie de protectie si tandrete.Femeile renunta cel mai usor la pula.Barbatii renunta la tandrete si protectie.Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor .Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung cei intelepti si rabdatori.Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam Si zambeste ca in prima zi.E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului.Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac...Pe buza paharului este zahar...”

tudor chirila

Plusuri şi minusuri provinciale (Dilema Veche)

2007-08-29T12:23:00.000+03:00

pentru intregul articol, faceti clic pe

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=185&cmd=articol&id=6451

Plusuri şi minusuri provinciale (Dilema Veche)

2007-08-29T12:11:00.000+03:00

Ce are în plus provincia faţă de Capitală? Ce-i lipseşte?

„Viaţa are un alt ritm, deloc alert“

Acul vitezometrului încetase să se mai mişte, de minute bune, şi îmi arăta obsesiv partea dreaptă a drumului, parte pe care se derula un film foarte cunoscut atît mie, cît şi Ioanei. Tamango spunea la radio de ce s-ar duce pe litoral în Bulgaria. Fără să ne dăm seama, intrăm în oraşul natal, oraş în care fugim la fiecare sfîrşit de săptămînă. Inevitabil îmi vin în minte toate locurile pe lîngă care trecem pînă la casa părinţilor noştri. În oraşul de provincie, cu numai trei semafoare şi un singur bulevard care se termină în port, la mai puţin de un kilometru de bulgari, viaţa are un alt ritm, deloc alert. Am crescut pe malul lacurilor, aflate cu zecile în judeţ. Am crescut făcînd plajă pe Groapă. Groapa de Cenuşă, un lac artificial, dezafectat. Am crescut într-un cartier de case – copilul din mine nu a cunoscut asfaltul pînă la 6 ani, străzile pe care ne jucam fiind acoperite cu pietriş. Cele bune. Am crescut în livezi, am alergat pe hectare întregi plantate cu viţă-de-vie, acolo unde făceam cazemate. Am crescut în liniştea nopţilor de vară, departe de maşini, motociclete şi blocuri în construcţie, macarale şi excavatoare. Ioana îşi fixează centura şi îmi aminteşte că la 8 ne întîlnim cu Marius la Motoare. Deci trebuie să îmi reintru în ritm. Fără să ne dăm seama, ieşim din orăşelul natal. Ne întoarcem în Capitală, locul de unde se dă ora fixă, locul care ne-a adoptat atunci cînd am vrut să venim la facultate. Apoi ne-a oferit o casă. Şi nu am mai plecat înapoi. Acum îmi plac aglomeraţia, cele 19 semafoare la care stau de cîte patru ori, în drum spre serviciu, ambulanţa care trece în fiecare dimineaţă, parcă, prin sufrageria noastră de la etajul şapte al blocului de lîngă Cora, cele 400 de restaurante în care ne întîlnim cu prietenii, stadionul din Ghencea, Lacul Morii, Magheru, Mall-ul cu 100 de săli de cinema, Nottara, furnicarul în care mă pierd în fiecare zi. Acul vitezometrului încetase să se mai mişte de minute bune şi îmi arăta obsesiv partea dreaptă a drumului, parte pe care se derula un film foarte cunoscut atît mie, cît şi Ioanei…

Hai, Tomi, hai....

2007-08-01T18:43:00.000+03:00

www.redbullxalps.com

prietenii stiu de ce...

traim in romania. aude cineva?

2007-07-31T16:24:00.000+03:00

ceva normal si la ordinea zilei la romani...bauturi alcoolice, viteza mai mare decat cea legala, mult mai mare, permis suspendat, 11 persoane intr-o singura masina, pile la politie, ne doare-n pix, altadata o facem si mai lata, sa moara capra vecinului, romanisme, romanes, vile peste vile, masini de care nu se expun nici la saloanele internationale auto, marmura pe post de poteca in gradina de cartofi, robinete din aur masiv, "cetateni" rromi pe litoral cu burti si lanturi din "metale grele" groase ca pe mana, injuraturi, manele, legea junglei, ne violam copiii, femeile si batranele, ne omoram vecinii, prietenii, fratii, parintii si copiii, furam coresondenta vecinilor sa aflam ce le mai fac rudele, "uitam" sa platim intretinerea si gazele, bagam in priza tot ce poate fi bagat intr-o priza, o "ardem" cu nevestele celor mai buni amici, iar ale noastre cu cei mai buni prieteni, mancam pateu cu botulism, bagam cuie in paine si o scoatem la vanzare, noi nu ne vindem tara, vindem toata europa, ne vindem intre noi, ne vinde mona musca si altii, alegem politicienii dupa zambetul lor, cand unii dintre ei mai gresesc si fac cate ceva bun ii injuram de-i "rupem", nu scoatem bilet la transportul in comun ca "ce pizda masii", parcam unde scrie "oprirea interzisa" si aprindem avariile, suferim de tzoale "de firma", vrem salarii europene dar nu si sa muncim, ne-ar placea sa castigam la 6/49, pronosport, table, barbut si ce este cel mai interesant traim in romania si se pare ca asta ne ocupa tot timpul cum ar spune moderatorul unei emisiuni cunoscute deja dar prea putin inteleasa de unii si urata de altii... simte cineva un gust amar? si daca da, ce e de facut? o alta revolutie? la ce bun sa faci revolutie? ca s-o fure altii? zau asa!

Sursa: e-mail.

Azi. Sau prima zi

2007-07-26T17:39:00.000+03:00

Astazi este ziua in care m-am hotarat si am actionat. astazi am implinit 90 de zile de cand m-am sinucis. moral. pentru a renaste...